Biosoft


Institutul de tehnologii bioinformationale

Universul Holografic

Fragment din volumul “Universul holografic” de Michael Talbot, editat de Grafton Books, London 1991:
“Una dintre cele mai uimitoare afirmatii ale lui Bohm este ca realitatea tangibila din viata de zi cu zi este, de fapt, o iluzie, ca o imagine holografica. Dincolo de aceasta iluzie, exista o ordine mai ascunsa a existentei, un nivel vast si primordial al realitatii care creeaza toate obiectele si aparentele lumii noastre fizice”. Mai mult, schimbul constant si dinamic dintre cele doua nivele de ordine, explica modul in care o particula, cum este electronul din cadrul atomului de pozitron, poate sa-si schimbe forma de la o particula la alta…Asa se explica, de asemenea, si cum de o particula cuantica se poate manifesta in acelasi timp ca particula si ca unda”.


Pentru Pribram, aceasta sinteza l-a facut sa realizeze ca lumea obiectiva nu exista, cel putin nu in modul in care suntem obisnuiti sa credem. In realitate, tot ceea ce exista in aceasta lume nu este decat un vast ocean de frecvente si unde, iar aceasta “realitate” noua ne pare concreta, solida si tangibila doar pentru ca creierul nostru este capabil sa transforme interior aceasta holograma in pietre, betisoare si alte obiecte familiare care compun lumea noastra.

Asta nu inseamna ca nu exista ceasca de ceai de pe masa sau nisipul de pe plaja. Inseamna doar ca ceasca de ceai are doua aspecte foarte diferite ale realitatii ei. Cand este filtrata de “lentila” creierului nostru, ea se manifesta (este perceputa) ca o ceasca. Dar daca am reusi sa scapam de aceasta lentila, am reusi sa o percepem ca un model de interferenta. Care dintre aceste doua aspecte este real si care este iluzie? Pentru Pribram, amandoua sunt reale, sau, daca vreti, niciunul nu este real.

Timpul Constient
Timpul este o parte integranta a
Continuum-ului Spatio-Temporal.
Ceea ce percepem ca “Miscare a Timpului” este in Realitate o miscare a diverselor procese fizice, mentale, etc. in acest Spatiu-Timp. Percepem aceasta miscare sub forma unui pendul, ca vibratie a atomilor dintr-un ceas atomic cu Cesiu, in miscarile planetare sau in dinamica impulsurilor nervoase din cadrul complexelor procese care au loc in creierul nostru.

In acest fel se creeaza notiunea sau iluzia noastra despre “Curgerea Timpului”. Alexis Carrel, laureat al premiului nobel, scria in cartea sa “Omul, necunoscutul” ca exista mai multe feluri de timp: fizic, interior, intrinsec, fiziologic si psihologic. Desigur, nu timpul este cel care sufera transformari, ci cursul evenimentelor ce se deruleaza in spatiu-timp. Acest fenomen este dramatic in experientele numite “din preajma mortii”, asa cum au fost descrise de medicii Kubler-Ross, Moody si Ring, ca sa numim doar cativa dintre cei mai cunoscuti. in starea de moarte clinica, multi pacienti isi reamintesc complet intreaga viata intr-o clipa. Exact, o viata intreaga este re-vazuta intr-o clipa.

Trecut si Viitor, simultan in Prezent
Kenneth Ring descrie in lucrarea sa “Viata in preajma mortii – o investigatie stiintifica a experientelor NDE” ca “in aceasta stare (de moarte clinica) pacientul percepe Trecutul, Prezentul si Viitorul ca si cand ar fi un singur prezent. Pentru mine este clar ca s-a schimbat doar dinamica proceselor constiente ale pacientului, nu si Timpul in Sine.


Astfel, in Continuumul Spatio-Temporal ne miscam prin Timp asa cum ne miscam prin Spatiu, dar mereu in aceeasi directie. Trecutul deja nu mai exista pentru noi, este mort. Viitorul poate sa aiba loc sau nu. Iar Prezentul, aceasta clipa este tranzitia, intalnirea intre Trecut si Viitor (ambele inexistente de-facto). Prezentul are un obicei uluitor: de indata ce spunem “Acum”, clipa aceasta deja a disparut, pierduta definitiv in trecut. Practic, ceea ce incercam noi sa “prindem” ca Prezent, dispare continuu in Trecut.
Trecutul nu mai este, Viitorul nu suntem siguri ca va veni…Doar Prezentul ramane. De aceea el este cel mai important.

Iata cateva idei spirituale despre timp si spatiu, despre continuumul spatio-temporal si in viziunea lui Eckhart Tolle:

“Oare din ce motiv, de obicei, Mintea se impotriveste sau neaga Clipa de Acum?”
Pentru ca nu poate functiona si pastra controlul in afara Timpului, care este Trecut si Viitor, asa ca ea percepe Clipa de acum, care se sustrage Temporalitatii, ca pe o amenintare. Timpul si Mintea sunt, de fapt, Inseparabile.
Imaginati-va Pamantul fara oameni, locuit numai de plante si animale…Ar mai avea un Trecut si un Viitor? Ar mai avea sens sa vorbim despre Timp? intrebarile „Cat este ora?” sau „in ce zi suntem?” — daca ar mai exista cineva sa le puna — ar fi total lipsite de sens. Stejarul sau vulturul ar fi zapaciti de o asemenea intrebare. „Care ora?”, ar intreba ei. „Sigur, e Acum. Timpul este Clipa de Acum. Ce altceva mai exista?”
Da, avem nevoie de Minte, ca si de Timp pentru a functiona in aceasta lume, dar ajungem la un punct in care ele pun stapanire pe viata noastra, si atunci incepem sa functionam prost, apar durerea si suferinta.
Mintea, pentru a se asigura ca pastreaza Controlul, cauta permanent sa acopere momentul Prezent prin Trecut si Viitor si astfel, la fel cum vitalitatea si potentialul creator infinit al Fiintei, care sunt inseparabile de Clipa de acum, devin acoperite de Timp, adevarata dvs. natura este ascunsa de Minte. Povara din ce in ce mai grea a Timpului s-a acumulat in Mintea Umana. Toti oamenii sufera din cauza acestei poveri, dar continua sa mai adauge cate putin la ea in fiecare moment, ori de cate ori ignora sau neaga acest pretios Prezent sau il reduc la un mijloc pentru atingerea unui obiectiv Viitor, care exista numai in Mintea lor, niciodata in Realitate. Acumularea Timpului in Mintea Colectiva si Individuala include si o mare cantitate de durere reziduala din Trecut.

Daca nu mai vreti sa va creati durere dvs. insiva sau altora, daca nu mai doriti sa suplimentati reziduurile durerilor trecute care mai traiesc inca in dvs., atunci nu mai creati Timp sau, cel putin, nu mai mult decat este necesar pentru a face fata aspectelor practice ale Vietii.
Cum sa incetam sa cream timp?
Dati-va seama ca momentul Prezent este tot ceea ce veti putea avea vreodata. Faceti din Clipa de Acum tinta principala a Vietii dvs. Daca mai inainte salasluiati in Timp si faceati din cand in cand vizite scurte in Clipa de Acum, locuiti de Acum incolo in Prezent si vizitati din cand in cand Trecutul si Viitorul, atunci cand trebuie sa faceti fata aspectelor practice ale unei situatii. Spuneti mereu „da” momentului Prezent.
Ce poate fi mai inutil, mai nesanatos, decat sa creati o rezistenta interna fata de un lucru care exista deja? Ce poate fi mai nesanatos decat sa te opui Vietii insesi, care este Aici si Acum? Predati-va in fata a ceea ce exista. Spuneti „da” Vietii — si observati cum Viata incepe dintr-o data sa lucreze “pentru si nu impotriva dvs.”


Puneti capat iluziei Timpului.
Pare aproape imposibil sa scapam de identificarea cu Mintea. Toti suntem afundati in ea. Cum inveti un peste sa zboare?
Iata care este cheia: puneti capat iluziei Timpului. Timpul si Mintea sunt inseparabile. Eliminati Timpul, si Mintea se opreste — daca nu alegeti cumva sa o puneti la treaba.
A te identifica cu propria Minte inseamna a fi prins in Timp: impulsul de a trai aproape exclusiv prin memorie si anticipare. Aceasta creeaza o preocupare continua pentru Trecut si Viitor — Gandul la recunoasterea momentului Prezent si la a-i ingadui sa existe trezeste neplacerea. Impulsul apare pentru ca Trecutul va confera o identitate, iar Viitorul mentine promisiunea salvarii, a implinirii sub orice forma…Amandoua sunt iluzii.

Dar cum am mai functiona in aceasta lume daca am fi lipsiti de simtul Timpului?
Nu ar mai exista scopuri pe care sa ne straduim sa le atingem. Nu am mai sti cine suntem, pentru ca trecutul face din noi ceea ce suntem azi. Multi ar zice “cred ca Timpul este ceva foarte pretios si trebuie sa invatam sa-l folosim cu inteligenta, in loc sa-l risipim”.
Timpul nu este deloc pretios, pentru ca este o iluzie. Ceea ce percepeti ca pretios nu este Timpul, ci singurul moment existent in afara sa: Clipa de Acum.
Ea este intr-adevar pretioasa. Cu cat sunteti mai concentrat asupra Timpului — Trecut si Viitor —, cu atat pierdeti mai mult din vedere Clipa de Acum, cel mai pretios lucru care exista.
De ce este cel mai pretios lucru?
In primul rand, pentru ca este singurul care exista. Este tot ceea ce exista. Eternul Prezent este Spatiul in care se deruleaza Viata dvs., singurul factor care ramane constant. Viata este Acum. Nu a existat niciodata vreun Timp in care Viata dvs. sa nu fie Acum si nici nu se va intampla vreodata. In al doilea rand, Clipa de Acum este singurul punct care va poate duce dincolo de granitele limitate ale Mintii. Este singurul punct de acces in lumea lipsita de Timp si de forma a Fiintei.

Adevarata natura a Spatiului si a Timpului
Ganditi-va si la acest lucru: daca nu ar mai fi nimic in afara Linistii, ea nu ar exista pentru dvs.; nu ati sti ce este. Numai cand apare Sunetul se naste Linistea. Analog, daca ar exista numai Spatiu fara niciun obiect in el, Spatiul nu ar exista pentru dvs. Imaginati-va ca sunteti un punct al Constiintei ce pluteste in imensitatea Spatiului — fara stele, fara galaxii, numai vid. Brusc, spatiul nu ar mai fi imens, nu ar mai fi deloc.
Nu ar mai exista viteza, miscare dintr-un loc in altul. Este nevoie de cel putin doua puncte de referinta pentru ca distanta si Spatiul sa apara. Spatiul ia nastere in momentul in care Unu devine Doi si „Doi” devine „Zece mii de lucruri”, cum numeste Lao Tse lumea manifesta, Spatiul devine din ce in ce vast. Astfel, Lumea si Spatiul apar simultan.


Nimic nu ar putea exista fara Spatiu, si totusi Spatiul este Nimic. Înainte de nasterea Universului, inainte de „Big Bang”, daca doriti, nu exista un imens Spatiu Gol care astepta sa fie umplut. Spatiul nu exista, nu exista nici un lucru. Exista numai Nemanifestul — Unu. Cand Unu a devenit „Zece mii de lucruri”, dintr-o data a inceput sa existe Spatiul si a permis existenta a o multime de lucruri.
De unde a venit el?
A fost creat de Dumnezeu pentru a face loc Universului?

Sigur ca nu…Spatiul este lipsa lucrurilor, asa ca nu a fost niciodata Creat.
Iesiti din casa intr-o noapte senina si priviti cerul. Miile de stele pe care le puteti vedea cu ochiul liber nu sunt mai mult decat o fractiune infinitezimala din tot ceea ce exista acolo. Peste 100 de miliarde de galaxii pot fi deja detectate cu cele mai puternice telescoape, fiecare galaxie fiind un „univers insular” cu miliarde de stele. Totusi, si mai uimitoare este infinitatea Spatiului insusi, Profunzimea si Linistea care-i permite acestei Realitati magnifice sa Existe. Nimic nu ar putea fi mai uimitor si mai maiestuos decat imensitatea si linistea Spatiului si, cu toate acestea, ce este Spatiul? Un Gol, un imens gol.
Ceea ce noua ne apare ca Spatiu in Universul nostru perceput prin intermediul Mintii si al simturilor este insusi Nemanifestul, exteriorizat. Este „Corpul” lui Dumnezeu. Si cel mai mare miracol este ca aceasta liniste si vastitate care ii permit Universului sa existe nu se afla numai acolo in Spatiu — ci si in Sinea dvs. Cand sunteti total Prezent, il intalniti sub forma Spatiului Interior nemental, aflat in nemiscare. In Sinea dvs. este imens ca profunzime, nu ca intindere. Intinderea Spatiala este, in ultima instanta, o perceptie eronata a profunzimii infinite — un atribut al Realitatii Transcendente.
Dupa Einstein, Spatiul si Timpul nu sunt separate.


Da.
Ceea ce percepeti in exterior ca Spatiu si Timp sunt, in ultima instanta, Iluzii, dar ele contin un miez de adevar. Ele sunt cele doua atribute esentiale ale lui Dumnezeu, infinitatea si eternitatea, percepute ca si cum ar avea o existenta externa in afara dvs. in Sinea dvs., atat Spatiul cat si Timpul au un echivalent interior ce dezvaluie natura lor adevarata, dar si a dvs.
In vreme ce Spatiul este lumea non-mentala, de o profunzime infinita, aflata in nemiscare, echivalentul interior al Timpului este Prezenta, Constiinta eternei Clipei de Acum…Amintiti-va ca nu exista nicio diferenta intre ele. Cand Spatiul si Timpul sunt realizate in interior ca Nemanifest — prezenta si absenta Mintii — Spatiul si Timpul exterior continua sa existe pentru dvs., dar devin mult mai putin importante. Si lumea continua sa existe, dar nu va mai fi capabila sa va impuna constrangeri.
Din acest motiv, scopul ultim al Lumii nu se afla in Ea, ci in Transcendenta ei. Asa cum dvs. nu ati fi constient de Spatiu daca el nu ar contine obiecte, lumea este necesara pentru ca Nemanifestul sa se Realizeze.
Prin intermediul Lumii si, in ultima instanta, prin dvs. Nemanifestul se cunoaste pe Sine. Sunteti Aici pentru a-i permite scopului divin al Universului sa se implineasca. Atat de important sunteti!


Meister Eckhart, marele maestru spiritual din secolul al XIII-lea, a rezumat foarte frumos toate acestea: „Timpul este cel care impiedica Lumina sa ajunga la noi. Nu exista obstacol mai mare in calea catre Dumnezeu decat Timpul”.


September 29th, 2009
Topic: Articole Tags: None

≡ Leave a Reply