Biosoft


Institutul de tehnologii bioinformationale

GENETICUM

Inainte de a aborda vechile scrieri si Geneza din Biblie, pentru a le putea analiza mai indeaproape, vom face o mica excursie mentala.
Aceasta abordare mentala este esentiala pentru intelegerea urmatoarelor capitole ale acestui blog…
Orice om care se afla in cautarea unor anumite raspunsuri, doreste, in fond, sa le inteleaga….si aceasta inseamna ca doreste sa le “vada”.
Cu alte cuvinte, are nevoie de dovezi aduse de stiintele naturii, iar acestea se intemeiaza in mod clar pe logica.
Logica este invatatura, respectiv stiinta, care trateaza structura, forma si legile gandirii: invatatura gandirii consecvente, a concluziilor trase in baza unor premise date: este gandirea consecventa ce are la baza concluzii logice.
In ceea ce priveste argumentele ce vor fi enuntate pe blog si pe care le vom analiza in continuare, si anume problematica Genezei, cum a fost creat Omul si certitudinea existentei in trecut a unor civilizatii avansate, nu ar trebui sa nu luam in considerare logica si faptele existente.

De cele mai multe ori, in cautarea celor mai importante raspunsuri, ca urmare a prejudecatilor, omul se plaseaza singur in centrul atentiei…Iar aceasta presupune lipsa obiectivitatii necesare.
Insa individului nu trebuie sa i se reproseze acest lucru, deoarece chiar si in cele mai timpurii faze ale procesului de socializare, la multitudinea de intrebari gresite pe care le punem, copii fiind, primim raspunsuri incomplete si gresite.
Aceste raspunsuri sunt memorate si devin parti ale unui “puzzle” care formeaza in timp imaginea noastra despre lume.
In cazul formarii Universului si a planetelor, daca am spune ca totul a fost clarificat, respectiv cercetat stiintific si ca teoria evolutiei omului nu mai ridica intrebari importante, majoritatea dintre dvs. probabil ar da aprobator din cap….Nimic mai gresit !
Chiar daca toti am auzit mai ales in perioada scolii despre teoria privind formarea Universului si am invatat in cadrul orelor de biologie despre bazele
teoriei Evolutiei, pentru multi dintre noi este greu sa descriem aceste doua puncte intr-o scurta cronologie.

In cazul problematicii evolutiei omului, in discutie apar neconditionat credinta si religia, ale caror baze si principii fundamentale – in functie de confesiunea respectiva – le sunt prezentate oamenilor din “frageda copilarie”.
Dumnezeu este creatorul Cerului, al Pamantului si al Omului…
La polul opus acestei teorii a creatiei se afla teoria evolutionismului, care afirma ca toate formele vietii, inclusiv cea umana, s-au dezvoltat de-a lungul unei perioade mari de timp prin selectie, modificare, triere si adaptare.

In orice caz, principiul conform caruia omul este “fiinta superioara” este foarte raspandit…Dupa cum se spune si in motto-ul Facerii:

“Cresteti si va inmultiti si umpleti Pamantul si-l supuneti…”

Iar daca privim apoi in jurul nostru, observam imediat faptul ca oamenii au indeplinit aceasta porunca a lui Dumnezeu.


Insa oare Creatorul nostru a sugerat prin aceasta ca specia umana isi va supune in mod perseverent aproapele, fratele si sora, ca ii va deosebi pe acestia dupa culoarea pielii, ca va provoca foamete si opresiune in loc sa le elimine, ca va duce neincetat razboaie ?
Bolile, razboaiele si drogurile au devenit intre timp cele mai mari “intreprinderi” respectiv afaceri ale planetei noastre.
Trist, dar adevarat !


Este, oare, omul degenerat sau a fost o greseala a evolutiei?
A existat oare in timpuri stravechi o manipulare a oamenilor care traiau pe Pamant de catre entitati de pe alte planete?
Pe toate continentele exista mituri si chiar dovezi “scrise” in acest sens, asa cum vom avea prilejul sa vedem in continuare.
Din punct de vedere al evolutiei, o entitate superioara va supune o entitate inferioara…Insa omul nu este singura fiinta inteligenta de pe Terra…
Rudele noastre apropiate sunt cimpanzei, gorile si urangutanii, sau cel putin asa sustin adeptii teoriei evolutioniste.Din cauza faptului ca omul a urmat neconditionat “porunca lui Dumnezeu”, nu numai aceste trei specii sunt pe cale de disparitie, ci si multe altele.
Urmarile instinctului uman de expansiune, inaintarea continua in noi teritorii si domenii stiintifice, provoaca si in secolul al XXI-lea opresiune si exploatare.

Asa se intampla de la inceputurile istoriei.
Peste tot exploatarea a degenerat in sclavagism, chiar pana in zilele noastre…
In prezent suntem mai “sclavi” ca niciodata.
Daca ne gandim numai la ce li se comunica oamenilor zi de zi prin mijloacele de comunicare realizam ca suntem mai dependenti decat ne imaginam !


Evolutie sau involutie ?
Un lucru putem sa intuim, si anume ca in cazul omului exista o mare probabilitate ca inteligenta sa ii devina fatalitate…Daca vom continua in acest ritm, vom descompune frumoasa noastra planeta in atomi.
Este oare omul o greseala, sau, macar in anumite sensuri, o specie care nu a evoluat?
Daca luam in considerare comportamentul sau, putem spune cu siguranta ca nu este “fiinta suprema” in sensul religios.

Daca analizam timpul, formarea Universului si a Pamantului, incepem sa intelegem cat de mici suntem de fapt…Despre “fiinta suprema” nici nu poate fi vorba.
In prezent, astrofizicienii au o idee clara despre formarea sistemului nostru solar…Se considera ca acesta s-a format in urma cu aproximativ 4,5 miliarde de ani dintr-un nor de gaz, ca urmare a interactiunii gravitatiei, campurilor magnetice sau alte cauze – oamenii de stiinta vorbesc despre un “front tulbure”.
Astfel, s-a ajuns la solidificarea acestui “nor primordial”.
Ca urmare a procesului local de solidificare, a inceput sa se formeze din ce in ce mai multa materie…Calculele recente arata ca acest proces ar fi durat “numai” 10 miliarde de ani.
Ca urmare a solidificarii continue, Soarele a devenit atat de fierbinte incat s-a creat fuziunea nucleara.
Numai astfel au fost create conditiile propice formarii planetelor.
In jurul Soarelui gravita o asa numita nebuloasa solara, o masa concentrata de praf si gaze…Din fire minuscule de praf au crescut cativa centimetri de materie care inconjurau Soarele…Aceste bucati de materie au devenit din ce in ce mai mari, iar ca urmare a efectelor gravitatiei s-au format asteroizi si cometele.
Cronologia prezentata aici in cateva fraze a reprezentat un proces de miliarde de ani (in privinta adevaratei varste a Pamantului exista multe obiectii – voi reveni pe parcurs asupra acestui lucru).


Soarele devine un “pitic alb”
Chiar si pana in acest moment, este evident faptul ca daca incercam sa intelegem conceptele de timp si spatiu, “puterea noastra de imaginatie intampina anumite limite”.
Insa ceea ce ne ramane este in primul rand logica, gandirea consecventa si explicatiile intuitive.
Soarele nu este decat o stea de marime medie a Caii noastre Lactee.
El are un diametru de 1,4 milioane de kilometri, reprezentand de 109 ori diametrul Pamantului.
Distanta pana la Pamant este de 149,6 milioane de kilometri, iar temperatura din interiorul Soarelui este de aproximativ 15,5 milioane de grade Celsius.
Temperatura medie la nivelul suprafetei Soarelui este de 5800 de grade Celsius, puterea razelor solare fiind de aproximativ 380000 de kilowati.
Putine domenii ale astronomiei au fost atat de bine studiate precum evolutia Soarelui.Inca de pe acum, oamenii de stiinta se tem ca procesele nucleare vor inceta…Aceasta inseamna ca Soarele va straluci aproximativ la fel in urmatorii 5 miliarde de ani, dupa care productia de energie va incepe sa scada, mai intai insesizabil, iar apoi din ce in ce mai repede…Pana la urma Soarele se va umfla, devenind un “urias rosu”, care va inghiti planetele din sistemul sau.

Dupa ce procesele nucleare se vor fi stins, Soarele nu va mai produce lumina proprie, ci doar va consuma propriile resurse.
Diametrul sau va avea atunci 16000 de kilometri, fiind putin mai mare decat diametrul actual al Terrei…Se presupune ca spre sfarsitul acestui proces, Soarele va fi o stea ca oricare alta, un asa numit “pitic alb”.
Astronomilor nu le este cunoscut inca ce se va intampla atunci cu Pamantul.
In orice caz, pe Pamant nu va mai exista viata asa cum o stim in prezent.
Insa pana atunci vom avea de asteptat aproape 8 miliarde de ani.

Omul insista sa creada ca este fiinta suprema a creatiei si totusi daca privim si ne imaginam in mod logic Galaxia si Universul nostru, intampinam anumite limite si ajungem la concluzia neconditionata ca nu este vorba despre o virtute umana atunci cand se pune problema “puterii”, ” unicitatii” si “insemnatatii” noastre in Calea Lactee, care nu reprezinta decat o minuscula particica din Univers.


Imaginati-va ca va aflati undeva pe Planeta Albastra, cu capul in jos (deoarece chiar asa se intampla in realitate),in mijlocul nesfarsitului Univers.
Aceasta minuscula planeta, Pamantul, pe care va aflati chiar in momentul de fata, este o parte a sistemului nostru solar care se afla la marginea Galaxiei noastre Calea Lactee.In aceasta Cale Lactee exista peste 100.000.000.000
(o suta de miliarde)
de stele.Una dintre acestea este Soarele, care in aproximativ 8 miliarde de ani va deveni un “pitic alb” !
Fara a fi lipsit de respect, pot afirma ca oamenii si intreaga omenire in general reprezinta un punct minuscul, aproape lipsit de importanta in Univers, precum un fir de nisip de pe o plaja a planetei – rolul nostru in Univers nu este nici mai mare si nici mai mic de atat !!

Se considera ca in Univers sunt aproximativ 10 trilioane pana la 10 cvadrilioane de stele…Daca pornim de la premisa ca Universul s-a format acum 20 de miliarde de ani, in cateva secunde ar deveni cu aproape un trilion de secunde mai batran.
Asadar, exista cu cel putin 10000 de ori mai multe stele/sori in Univers decat vechimea acestuia calculata in secunde, de maxim 10 milioane de ori mai multe.
Aceasta ar insemna ca potrivit teoriei “Big Bang”-ului, in fiecare secunda sa se formeze cel putin 10000 de sori, ceea ce actualii oameni de stiinta nu pot observa.In plus, in prezent nu se stie ce anume a oprit procesul de dezvoltare
al Soarelui.

Haideti sa facem o mica excursie mentala in Univers.
Imaginati-va ca stati in picioare la Ecuator, in Tanzania, la poalele marelui munte Kilimanjaro.In timp ce credeti ca stati pe loc, in realitate va invartiti impreuna cu Pamantul in jurul propriei sale axe cu o viteza de peste 1600 kilometri pe ora.Desigur ca nu realizati acest lucru.Iar in timp ce dvs va invartiti impreuna cu Pamantul in jurul axei acestuia, planeta noastra se invarte cu o viteza incredibila de aproape 30 de kilometri pe secunda in jurul Soarelui.
In timp ce citeati ultimul paragraf, v-ati deplasat cu 1350 de kilometri in jurul Soarelui prin Univers iar la ultima fraza nu ati parcurs decat 180 de kilometri.


Alte sisteme planetare, alte civilizatii
Dupa excursiile pe care le-am efectuat impreuna, revenim cu picioarele pe Pamant si ne punem urmatoarea intrebare logica si necesara: in Univers mai exista si alte “civilizatii” sau planete asemanatoare Pamantului ?
Dupa toate probabilitatile si din punct de vedere logic, raspunsul la aceasta intrebare nu poate fi decat pozitiv.

Astronomul Stephen H. Dole a incercat deja, in anii ’80, in cadrul unui studiu intreprins cu sprijinul unei simulari pe calculator, sa descopere daca formarea sistemelor planetare este un proces continuu sau nu.
Dole a pornit de la masa si densitatea unui nor de gaze si praf, asa cum se presupune ca a existat inainte de formarea sistemului nostru solar.
Dupa obtinerea datelor prelucrate pe calculator privind premisele necesare, efectele gravitatiei, miscarile intamplatoare, coliziunile si alte aspecte – s-a ajuns la urmatoarele rezultate:
-Dole a privit sistemul norului de gaze si praf din cele mai diferite puncte de vedere, de fiecare data formandu-se sisteme planetare asemanatoare in mod uluitor sistemului nostru solar.
Sistemele solare simulate se compuneau dintr-un astru central cu 7 pana la 14planete…Aproape in toate cazurile simulate a existat o planeta a carei compozitie si distanta pana la astrul central corespundeau valorilor planetei noastre.
Pentru a verifica datele obtinute, Dole a introdus in calculator o diagrama a sistemului nostru solar real si a amestecat acele date cu cele simulate.
Suprapunerea dintre sistemul nostru solar si modelele simulate a fost atat de mare, incat practic nu le-a putut deosebi.
Dole a concluzionat ca sistemul nostru solar nu este singurul locuit “din Calea Lactee”.
Dupa toate probabilitatile, s-au format nenumarate sisteme planetare si in alte galaxii.In anul 1999, cercetarile lui Dole, au fost adeverite definitiv.
Dupa studii efectuate in Colorado si Hawaii, ce au durat 11 ani, astronomii americani au descoperit un sistem solar asemanator cu al nostru…astrul central al acestuia este Ypsilon Andromedae.


Acesta are aproximativ 3 miliarde de ani si se afla la o distanta de “numai” 44 ani lumina de Pamant.
Conform datelor existente pana in prezent, acesta este incercuit de cel putin trei planete: cea interioara isi inconjoara “Soarele” (Ypsilon Andromedae) in aproximativ 4,6 zile, cea din mijloc in 242 de zile iar cea mai indepartata in aproximativ 3,5 pana la 4 ani.


Cei care au descoperit Sistemul Ypsilon Andromedae, Paul Butler si Geoff Marcy, considera ca acest “sistem solar” mai are inca o planeta…Astronomul Debra Fischer de la Universitatea din San Francisco explica:“Aceasta descoperire ofera dovada definitiva ca in afara sistemului nostru solar mai exista si altele, care au propriile lor planete”.
In august 2000, in cadrul unei intruniri a Uniunii Internationale a Astronomilor, care a avut loc la Manchester, a fost facuta publica descoperirea a 10 noi planete din afara sistemului nostru solar.

Profesorul american Willy Ley considera ca exista cel putin 18000 de planete pe care s-ar fi putut dezvolta o rasa umanoida in Calea Lactee….Numarul civilizatiilor din Calea Lactee a fost stabilit de catre binecunoscuta ecuatie a Conferintei Green-Bank.
Conform valorii maxime, in Calea Lactee exista 50 de milioane de civilizatii, insa, in general se vorbeste despre 40 de milioane.
Chiar daca recunoastem ca aceste cifre depasesc puterea noastra de imaginatie, cum am putea sa intelegem cat de mic este omul sau, altfel spus, cat de nesfarsit si intins este Universul.
Detinatorul premiului Nobel Sir Francisc Crick considera ca numarul planetelor din Calea Lactee pe care s-ar fi putut dezvolta viata este de aproximativ 100 de milioane.In plus, Crick a concluzionat ca numarul total al galaxiilor din Univers este in jur de 100 de miliarde.
Astfel ar putea exista miliarde de planete pe care sa se fi dezvoltat viata asa cum o cunoastem noi.Abia cu putin timp in urma au putut fi vizionate imagini interesante printr-un VLT (Very Large Telescope) din Chile.
A fost descoperita o galaxie aflata la o distanta de aproximativ 70 de milioane de ani lumina de Pamant.Cercetatorii presupun ca galaxia este de doua ori mai mare decat Calea Lactee si ca se compune din circa 4 miliarde de sori.

Un lucru este cert:
In Univers exista neinchipuit de multe alte sisteme solare si planetare asemanatoare cu al nostru.Calculand varsta Universului la aproximativ 20 de miliarde de ani, Soarele este un astru al generatiei a III-a.Civilizatiile care s-au format in sisteme mai vechi au avut in cel mai bun caz cateva zeci de miliarde de ani la dispozitie, pentru a se dezvolta in continuare.
Puterea de inchipuire a omului nu poate cuprinde nici pe departe posibilitatile nemarginite ale unor astfel de civilizatii avansate.
Ar trebui sa intelegem ca sistemul nostru solar are o istorie de cateva miliarde de ani…insa creatia suprema nu este nici planeta noastra, nici evolutia noastra cu tot ceea ce presupune ea.


Moise, marele preot din Heliopolis

“La inceput a facut Dumnezeu cerul si pamantul,
si pamantul era netocmit si gol…” (Geneza)

Aproape cu totii cunoastem primele cuvinte ale Facerii din Vechiul Testament, din diferite motive, informatiile despre viata lui Moise sunt de o importanta deosebita pentru oameni.
El a fost “ales” si “initiat”, el a “vorbit” cu Dumnezeul Atotputernic, el i-a scapat pe vechii israeliti de sclavia egiptenilor, el a fost cel caruia Dumnezeu i-a incredintat cele zece porunci si caruia “i-a oferit instructiunile” de constructie pentru sipetul testamentului.
Desigur ca ar fi inutil sa discutam daca Moise a fost sau nu un personaj istoric, multi oameni de stiinta pun la indoiala acest lucru, desi nici pana in ziua de astazi nu se stie de ce.Faptele strict istorice, si anume scrierile, il prezinta pe Moise ca pe un personaj istoric.

Povestea lui Moise si a israelitilor se afla, desigur, in legatura directa cu
a XIX-a dinastie a egiptenilor, viata si faptele lui Moise sunt la fel de greu si localizat in timp, precum posibilitatea de a-i dovedi existenta istorica.
Trebuie luate in considerare perioadele de domnie ale lui Ramses II(1290-1224 i.Chr) si a tatalui sau, faraonul Seti I (1302-1290 i.Chr).
In acest sens, exista dovezi arheologice, descoperite de catre Sir Flinder Petrie intr-un mormant gasit acum aproape 100 de ani.
Prin intermediul acestora se poate limita perioada de timp in care a avut loc pornirea in Exod a israelitilor din Egipt, la aproximativ 1300 pana la 1200 i.Chr.Unul dintre acesti faraoni a poruncit ca toti nou-nascutii israeliti sa fie
ucisi.Insa soarta a hotarat ca Moise sa fie salvat.
Dupa ce sugarul a fost asezat de catre mama sa intr-un cos de papura la malul unui rau, acesta a fost gasit de catre fiica faraonului, acesteia i s-a facut mila de copil, hotarand sa il creasca.

Tanar fiind, Moise a trait o experienta care i-a marcat viata.
El a vazut cum un egiptean batea un israelit, Moise a venit in ajutorul acestuia din urma, omorandu-l pe egiptean.Apoi Moise a trebuit sa fuga in desert.
Dupa un timp, dintr-un tufis de maracini care “ardea fara a fi insa mistuit”,i-a vorbit un “inger”.
Ingerul i-a spus lui Moise ca el va fi cel care ii va salva pe fii lui Israel si care ii va conduce in tara in care curg laptele si mierea.
La inceput Moise a fost surprins si nesigur de menirea incredintata, se indoia de faptul ca israelitii i-ar acorda crezare, cu atat mai putin sa il urmeze.
El isi argumenta indoiala prin firea sa tacuta, insa Dumnezeu i-a aratat trei minuni care i-ar fi convins pe israeliti si l-a sfatuit sa il lase pe fratele sau Aaron sa vorbeasca.

Apoi istoria si-a urmat cursul.
Dumnezeu si Moise au inceput sa “vorbeasca” din ce in ce mai des, aceasta constituind inceputul unei lungi si intense colaborari.
Practic, Moise a primit sfaturi calauzitoare, mana libera si sprijin pentru Exodul din Egipt, pana cand, intr-un sfarsit a ajuns pe Muntele Sinai unde a primit de doua ori, Tablele Legii cu cele Zece Porunci “scrise” de insusi Dumnezeu.

In cele din urma, multumita lui Moise, poporul israelit si-a gasit drumul spre Taramul Fagaduintei.In momentul ajungerii la destinatie, Moise fusese deja “chemat” langa Dumnezeu.
In Deuteronom (a V-a Carte a lui Moise), se spune ca Moise a murit la varsta de 120 de ani, nu se stie insa, unde anume:

“…si a fost ingropat in vale, in pamantul Moabului,
in fata Bet-Peorului, dar nimeni nu-i stie
mormantul nici pana in ziua de azi….”
(A V-a Carte a lui Moise 34,6)

Povestea lui Moise este greu de apreciat, deoarece poate fi interpretata in foarte multe feluri.Oare chiar “a vorbit” Moise cu Dumnezeu ? I-a vazut oare chipul ? Oare un Dumnezeu Atotputernic trebuie sa se arate astfel ?

Aceasta perspectiva nu poate fi sustinuta de ratiunea noastra, insa cu cine de fapt a vorbit Moise?
Avand in vedere multitudinea descrierilor intalnirilor cu Dumnezeu, nu putem sa le consideram simple viziuni, pentru a face pe plac contemporanilor.
Insa exista o problema mult mai mare, in privinta acestui mit istoric.
In timpul “Exodului”, respectiv al istoriei, israelitilor “li se ordona” sa distruga fara exceptie popoare si triburi.
Ce Dumnezeu este acesta, care incita sau chiar “obliga” poporul ales la genocid?
De altfel, acesta nu este un caz singular in Vechiul Testament.In total, regasim peste saptezeci de cazuri de genocid la adresa unor popoare, fara sa punem la socoteala omuciderile, invaziile, violurile si celelalte faradelegi, precum relatiile incestuoase.
In orice caz, istoria poporului si intelepciunii iudaice este in principal inradacinata in cea a Egiptului.Acest fapt este dovedit de Vechiul Testament, unde cuvantul “Egipt” apare de cateva sute de ori, in timp ce in cronologia egipteana, cuvantul “Israel” nu apare decat “o singura data”.

Faraonul egiptean Akhenaton, alias Amenophis IV (1350-1333 i.Chr) a introdus monoteismul (credinta intr-o singura divinitate) in Egipt.
De atunci, zeul Aton a fost venerat ca unic Dumnezeu.Unii oameni de stiinta considera chiar ca Akhenaton si Moise ar fi una si aceiasi persoana, deoarece centrul intelepciunii si al initierii era centrul marilor preoti din Heliopolis.
Moise a fost preot in Egipt timp de peste 20 de ani, din acest motiv fiind luat in calcul ca “centru de formare” doar Heliopolis.
Un alt mare preot egiptean din Heliopolis a fost Manetho, care a trait in secolul al III-lea i.Chr.Originea sa nu este contestata, fiind considerat deasemenea un
personaj istoric.
In calitate de preot din Heliopolis, acesta era initiat in tainele hieroglifelor si ale ezoterismului, fiindu-i atribuite cateva lucrari vaste.
Lucrarea sa principala este “Aigyptiaka”, o istorie a Egiptului in mai
multe volume, care cuprinde concluziile tuturor cercetarilor sale.
Aceasta lucrare a constituit cea mai valoroasa sursa istorica privind Egiptul
Antic….din pacate insa, originalul s-a pierdut (sau cel putin asta este varianta oficiala).
In prezent nu mai exista decat rezumate si transcrieri ale unor istorici iudaici, precum Josefus (secolul I d.Chr), Julius Africanus (aproximativ 220 d.Chr) si Episcopul Eusebiu din Cezareea (aproximativ 320 d.Chr).
Ultimul dintre acestia a fost insusi calugarul bizantin Georgios, pe la 800 d.Chr….desigur ca trebuie sa pornim de la ideea ca de-a lungul secolelor continutul a fost alterat de traduceri.
Astfel relateaza Manetho in lucrarea sa:

“Moise, fiul tribului Levi, crescut in Egipt si initiat in Heliopolis, a devenit Mare Preot al Fratiei in Timpul Regentei Faraonului Amenophis (Akhenaton)”

Aceasta relatare confirma ceea ce este scris si in Faptele Sfintilor Apostoli:

“…si a fost invatat Moise in toata intelepciunea
egiptenilor si era puternic in cuvintele si in faptele lui”

Chiar si vestitul psihanalist Sigmund Freud a abordat in anii ’30 ai secolului trecut, personajul lui Moise si radacinile sale in Egiptul Antic.
In lucrarea sa despre Moise si monoteism, el atrage atentia cititorului asupra unui aspect deosebit de important:

“…daca literele sunt convertite in limba egipteana, numele iudaic al lui Dumnezeu, Adonai, devine Aton”.


Chiar si ritualul circumciziei, practicat pentru prima oara in Egipt din motive de igiena, isi are radacinile in tara faraonilor, fiind preluat de catre ebraici.
Freud insusi a ajuns la concluzia logica cum ca Moise a fost un egiptean la curtea regelui Akhenaton.In cel de al cincilea an al regentei sale, acest faraon a luat o hotarare unica atat din punct de vedere istoric cat si religios.
El l-a proclamat pe Zeul Soarelui – Aton ca unica divinitate si a pretins ca din acel moment sa nu mai fie venerat decat acesta…El si-a schimbat numele din Amenophis al IV in Akh-n-aton (Akhenaton).A parasit impreuna cu suita sa centrul traditional al divinizarii lui Amon din Teba, in localitatea situata cu 300 de kilometri la nord de El-Tellel-Amarana, unde a fondat noua capitala a religiei sale, Akhet-Aton (Orizontul lui Aton).
Akhenaton era la acea vreme initiat in vechea doctrina ezoterica.
Faraonul de care lumea se temea, desi nu ar fi avut motive, era considerat mare initiat, mistic si vizionar.

Astfel, intelepciunea si radacinile israelitilor au urmat o cale clara aceastia au venit din Egipt, tara faraonilor, chiar si din marile centre monahale, indeosebi din Heliopolis.Sa ne intoarcem insa la Moise…
Oare chiar i-a vorbit Dumnezeu ?
Dumnezeu este cel care i-a incredintat aceasta misiune ?
A poruncit Dumnezeu crime si faradelegi ?
Fara indoiala ca nu….Atunci cine a fost ?
Pe cat de ambigua si, intr-o anumita masura, indoielnica, este viata lui Moise, pe atat de nesigura este scrierea de catre acesta a celor cinci carti.


Primele Cinci Carti ale lui Moise, denumite “Pentateuc” (cinci suluri), ne ofera o istorie cuprinzatoare a facerii omului pana la Exodul israelitilor spre Taramul Fagaduintei.Cele cinci carti sunt impartite in Facerea, Iesirea, Leviticul, Numerii si Deuteronomul.
Cartile lui Moise au fost oare scrise de el insusi ?
Din Biblie se intelege ca da…insa dupa cum am aratat mai sus, trebuie sa pornim de la ideea ca din punct de vedere strict istoric, Moise trebuie considerat un personaj istoric care a existat cu adevarat, insa acest lucru nu trebuie neaparat sa insemne ca a si scris toate cele Cinci Carti.

In cazul Primei Carti “Facerea”, acest lucru este exclus, deoarece dupa cum voi demonstra in continuare, autorii Genezei au apelat la surse mai vechi, care proveneau neindoielnic din taramul dintre Tigru si Eufrat (Irak-ul de astazi).
In ceea ce priveste Cartile II, III si IV, autorul acestora ar fi putut fi
Moise….textul se refera la viata sa agitata, la fapte istorice si la “intalnirile” sale “divine”.
In schimb, Cartea a V-a (Deuteronomul), in ebraica “Debarim” care
face parte din Biblia straveche a iudaicilor, nu ar fi putut fi conceputa
de Moise…(Aceasta rezulta din structura literara diferita de cea a cartilor II, III si IV, diferenta care s-a pastrat si in traduceri si care pot fi usor
dovedite…Deuteronomul a fost descoperit in anul 621 i.Chr, in timpul renovarii Templului din Ierusalim…Conform dogmelor actuale, in cautarea autorului celei de-a V-a Carti, intalnim doua grupe de credinciosi iudaici, cei care se inchina lui Yahve (Yahve – Dumnezeu) si cei care se inchina lui Elohim (Elohim – Zei)…perioada in care s-a scris Deuteronomul este estimata la 900-700 i.Chr.)

Un alt personaj care ar fi putut scrie cartea V-a este profetul Iosua.
Acesta este o persoana care a existat cu siguranta si care a trait pe la 1200 i.Chr in Efraim (centrul Palestinei).In plus, cartea lui Iosua o urmeaza pe cea a Deuteronomului.


O tainuire indelungata
In secolul al XVI-lea, in Anglia nu exista decat o singura traducere in limba latina a Sfintei Scripturi, destinata preotilor, asa cum se intampla, spre exemplu si in Egiptul Antic sau in alte culturi.Astfel, numai grupurile elitiste aveau dreptul sa citeasca si sa scrie, cunoscand scrierile ezoterice despre Creator, Zeii si Ingerii sai.Ca urmare a faptului ca marea masa a populatiei era ignoranta, aceasta nu detinea controlul asupra a ceea ce le era prezentat de catre preoti.Acestia aveau responsabilitatea si puterea deplina de a prezenta poporului textele cat mai aproape de adevar.Motivul pentru care, de-a lungul secolelor, anumite pasaje au fost modificate continuu, in mod intentionat, pentru a le prezenta oamenilor in cele din urma o alta imagine, nu mai poate fi cunoscut astazi…
In orice caz, gruparile ezoterice si elitiste au reusit, timp de doua mii de ani, sa nu dezvaluie continutul textelor, pana la primele traduceri din Anglia si Germania…
Dupa cum vom vedea, aceste texte biblice sunt foarte recente…
Cat timp textele au fost tainuite, nu existau decat putine exemplare, majoritatea scrise de catre autori diferiti.
Numarul de exemplare din Biblie vandute, vorbeste de la sine.Este incontestabil faptul ca Biblia este “Cartea Cartilor”, un adevarat “best seller”.
Astazi, Biblia este accesibila oricarui om de pe planeta, fiind tradusa in peste 1600 de limbi…In intreaga lume au fost vandute peste 750 de milioane de
exemplare….acesta este un aspect discutabil, avand in vedere faptul ca
pana in secolul al XV-lea, “gruparile elitiste” considerau ca este
deosebit de important ca scrierile sa fie pastrate in secret si, mai ales, sa fie ascunse poporului.

Desigur ca, in acest context, nu putem sa nu amintim numele lui Martin Luther
(1483-1546), care a fost un reper pentru lumea crestina, un adevarat “luptator pentru libertate”.
Luther s-a opus influentei Bisericii Romano-Catolice, cu scopul de a crea o traducere unitara, accesibila oricui.In anul 1543, telul sau principal a fost realizat odata cu aparitia la Wittenberg a primei “Biblii Luterane”.
Aceasta reforma, o continuare a celei existente, consta in principal in faptul ca Luther a tradus “Biblia” in limba germana, iar puterea Bisericii Romano Catolice nu mai putea fi exercitata asupra poporului german.

Inainte de aceasta, existau cateva Biblii in dialectele din nordul Germaniei, iar inca din anul 1466 fusese tiparita o Biblie completa de catre tipograful din Strasbourg, Johann Mentelin.Intre secolele al VIII-lea si al X-lea, au aparut editii unice ale Bibliei din diferite tari europene.
In secolul al IV-lea, a fost redactat un exemplar al Bibliei de catre Episcopul Ulfilas – o traducere gotica….aproape in aceiasi perioada, in anul 383 d.Chr, Papa Damsus a solicitat redactarea unei Biblii in limba latina…traducatorul era Eusebiu Ieronimul.Traducerea acestuia se baza, pe de-o parte pe Septuaginta cea mai importanta traducere a Vechiului Testament si pe de alta parte, pe textul ebraic stravechi.Traducerea Vulgata (lat. – popular) a devenit cea mai importanta editie in latina a Bibliei….In cele din urma, in anul 1546, in timpul
Conciliului din Trient, aceasta a fost declarata Biblia oficiala de catre Inaltii Prelati ai Bisericii.


Descoperiri noi si importante sunt, spre exemplu, Manuscrisele de la Qumran…acestea au fost descoperite in anul 1946 de catre un beduin, Muhamad Adh-Dhib, intr-o pestera de pe malul vestic al Marii Moarte.
Textele stravechi in mare parte au fost scrise pe papirus si piele de animal, conform metodelor stiintifice de datare, in cazul acestora, prin metoda de datare
C-14, manuscrisele au fost datate si plasate in jurul anului 250 i.Chr.
Manuscrisele de la Qumran atesta scrieri biblice anterioare, insa contin si o multitudine de alte scrieri, care includ texte biblice noi.
Pana in prezent, manuscriselor de la Marea Moarta li s-a acordat mult prea putina atentie, ca sa nu mai vorbim despre prelucrarea si eventuala includere a acestora in Biblie.

Multi oameni de stiinta si cercetatori afirma ca tainuirea indelungata si modificarea intentionata a vechilor scrieri reprezinta cea mai insemnata inducere in eroare si manipulare a istoriei omenirii.

Daca privim Prima Carte a Facerii din punctul de vedere al stiintelor naturii, relatarea genezei biblice pare, la prima vedere, mai degraba o combinatie de fantezie si stiinta din secolul al XXI-lea.
Alte relatari ale Facerii si scrieri ale altor culturi, la care vom reveni si
care sunt cu mult mai vechi decat cele biblice, sunt descalificate si bagatelizate.
Cu ce drept se calca in picioare mostenirea si intelepciunea acestor culturi ?

In cadrul Primei Carti se vorbeste despre “texte stravechi”, care probabil nu au existat niciodata.
Oamenii de stiinta nu dispun in prezent de dovezi stiintifice categorice
in favoarea unor astfel de texte…scrierile pe care le avem astazi la dispozitie sunt transcrieri ale unor transcrieri, care la randul lor sunt transcrieri ale unor transcrieri si mai vechi.S-a dovedit faptul ca in fiecare noua traducere s-au efectuat modificari in “mod constient”.
Astfel, au aparut noi semnificatii insa ceea ce este cel mai grav, au aparut o multime de greseli de traducere.In total exista 1500 de transcrieri, nici una necorespunzand perfect unei alte transcrieri.

In acest sens, dr. Robert Kehl, un specialist din Zurich, afirma urmatoarele:

“Au fost multe cazuri in care acelasi pasaj al unei transcrieri a fost corectat
intr-un sens, iar apoi corectat exact in sensul opus de catre o alta persoana, conform cu dogmele scolii de care apartinea.Ca urmare a corecturilor singulare, dar mai ales a celor “planificate”, s-a creat un haos de nedescris.”

Toti cititorii pot observa cu usurinta acest lucru !
Daca citesc Evangheliile dupa Matei, Marcu si Luca, comparand diferite texte si afirmatii vor avea surpriza sa gaseasca multe contraziceri.
Stiati faptul ca nici un evanghelist nu a fost contemporan cu Isus ?

Nici o persoana contemporana cu Isus, care i-a fost alaturi si care l-a urmat, nu a scris, din pacate, niciodata nimic despre acesta.Abia dupa distrugerea Ierusalimului in anul 70, de catre imparatul roman Titus (39-81 d.Chr) s-a inceput redactarea unor scrieri despre Isus si credinciosii sai.


Greseli de traducere din textul stravechi
Unul dintre cele mai cunoscute “texte stravechi” este “Codex Sinaiticus”.
Acesta dateaza din secolul al IV-lea si a fost gasit in anul 1844 de catre Konstantin von Tischendorf, in Manastirea Katarina din Peninsula Sinai.
Textul contine aproximativ 16.000 de corecturi ale unui numar de sapte traducatori.


Friedrich Delitsch, expert in Biblii si autor al unui dictionar ebraic, a constatat aproximativ trei mii de greseli de transcriere.
Unele pasaje au fost modificate de mai multe ori si inlocuite cu un text nou,iar daca adunam toate “textele stravechi” de care dispunem in prezent,putem constata peste 80.000 de abateri de la textul original.
Din acest motiv trebuie luat in calcul si faptul ca astazi avem la dispozitie numai modificarile efectuate ( cu toate ca prin pivnitele Vaticanului s-ar putea sa existe marea majoritate a originalelor).

Insa de ce atatea greseli ?
De ce aceasta tainuire ?
De ce au fost ucisi cei care doreau sa raspandeasca cuvantul lui Christos si in randul altor oameni ?
Nu spunea chiar Isus ca toti oamenii sunt egali in fata lui Dumnezeu ?

Nu se poate ca multimea de greseli de traducere – voluntare sau involuntare, si corecturile efectuate in mod constient se se fi produs in spiritul credintei pentru Isus si pentru Dumnezeul atotputernic, prin intermediul Bisericii si al teologilor.
Trebuie sa ne intrebam daca aceasta a fost o coincidenta sau “nestiinta”.
Sau “poate” a fost intentia unei grupari elitiste si influente de a manipula
poporul, adica pe omul de rand (ignorant de altfel) – cu scopul de a-l face
mai manevrabil, si in cele din urma dependent.
Spre sfarsitul secolului al XIII-lea, evreul Moses bar Svem Tor de Leon din Guadalajara a redactat lucrarea secreta “Sfer ha Sohar”(Cartea Stralucirii).
Se presupune ca aceasta se bazeaza pe o carte mult mai veche,din secolul al II-lea, care a fost scrisa de Simeon ben Jouchai.


Din aceasta rezulta ca in vechiul Israel exista un cult secret si ca membrilor influenti le erau cunoscute tainele vechilor texte biblice.
Astazi nu se mai stie cand s-a format acest cult secret insa scopul principal al cultului Cabala era descifrarea celor Cinci Carti ale lui Moise si implicit a Facerii.De-a lungul timpului, cunostiintele despre aceasta societate secreta
s-au pierdut.Astfel putem deduce ca exista o grupare elitista secreta, precum
Cultul Cabalei, care a modificat in mod “constient” cele Cinci Carti ale lui Moise.

Probabil ca a existat mai mult decat o singura grupare, insa acest lucru nu poate fi dovedit astazi, avand in vedere faptul ca, de-a lungul timpului, teologia s-a
schimbat, iar Inaltii Prelati ai Bisericii au modificat in timpul unor Concilii anumite pasaje ale Bibliei, in functie de ideologia teologica respectiva.
Este demn de remarcat faptul ca Inaltii Prelati bisericesti si gruparile elitiste au reusit timp de aproape doua mii de ani sa ascunda adevarata Scriptura poporului.


Insa de ce atatea secrete ?
Trebuie sa existe un motiv foarte important.
Unul dintre motive ar putea fi o doza de ignoranta a inaltilor prelati, in
acest caz amintindu-l numai pe marele om de stiinta Galileo Galilei (1564-1642).
El a contestat imaginea geocentrica a lumii a lui Claudius Ptolomeu (circa
100-170 d.Chr), care dainuise timp de “1500 de ani”, conform careia Pamantul era centrul Universului.
Galilei nu a respins numai imaginea geocentrica a lui Ptolomeu, ci a si evidentiat si dovedit prin propriile sale cercetari stiintifice teoria imaginii heliocentrice a lumii lui Nicolaus Copernic (1473-1543), conform careia nu Pamantul, ci Soarele este centrul Universului.

Astfel, el nu a contestat numai teoria lui Ptolomeu, ci in primul rand Biserica Romano Catolica, Biblia si “cuvantul lui Dumnezeu”.
Galilei a fost condamnat la data de 22 iunie 1633, insa nu la pedeapsa obisnuita in astfel de cazuri (ars pe rug), ci a trebuit sa renege si sa blesteme propriile “greseli”.
In plus, in cazul lui Galilei a fost nevoie de aproape 360 de ani pentru ca Biserica Catolica sa isi ceara scuze public pentru greseala comisa.
La data de 31 octombrie 1922, Papa Ioan Paul al II-lea a recunoscut oficial, intr-un discurs tinut in fata Academiei Papale a Stiintelor, faptul ca Galileo Galilei a fost condamnat pe nedrept in anul 1633:

“…Greseala teologilor de la acea vreme a constat in pastrarea teoriei
conform careia Pamantul reprezinta centrul Universului, considerand ca notiunile noastre despre structurile lumii ar fi sustinute intr-o oarecare masura de intelesul Sfintei Scripturi…O neintelegere dureroasa apartine de acum inainte
trecutului…”


“Puterea” se bazeaza pe ratiune, iar ignoranta inaltilor prelati ai Biserici a reprezentat, cu siguranta, numai aversul medaliei.
Reversul acesteia a fost, probabil, modificarea si sortarea sistematica si intentionata a Bibliei.

Gruparilor si persoanelor elitiste sau initiate, precum mai sus amintitul
Simeon ben Joachai, dispuneau indiscutabil de multe scrieri si traduceri iudaice, din care “numai o mica parte” a fost preluata in textul Bibliei.
Sfintele Scripturi ale Bibliei se impart in doua categorii:

1.scrierile canonizate si
2.cele “necanonizate”

Prin scrieri “canonizate” intelegem varianta unanim acceptata in prezent
a vechiului Testament cu Cartile lui Moise, Cartile Profetilor, Psalmii etc. si a Noului Testament cu cele patru Evanghelii pana la Apocalipsa lui Ioan.
Alte carti “necanonizate” erau, spre exemplu, Inaltarea lui Moise,
Cartea lui Enoch, Cartile lui Ezra, Cartea privind viata lui Adam si Eva, Cartea Jubileelor…si inca multe altele.

Cartile necanonizate au fost respinse “motivat” de catre inaltii prelati, nefiind introduse in Sfanta Scriptura…este vorba despre 120 de carti.
Necesitatea de a reflecta la canoanele biblice iese din discutie…pana in prezent nu am auzit nici macar despre posibilitatea de a dezbate acest lucru, iar daca deschizi subiectul intr-o conversatie cu un crestin acesta cu siguranta te va anatemiza.

Pe scurt multe scrieri “necanonizate” nu se potrivesc cu imaginea religioasa a lumii de astazi, iar acest “astazi” este valabil si pentru “ieri”.
In timpul primelor concilii crestine, inaltii prelati ai Bisericii au hotarat
“ce anume” trebuie sa apara in Biblie si ce nu.
Cartile care nu se potriveau cu imaginea teologica a lumii au fost respinse in mod sistematic.Insa vom vedea in continuare, chiar si din unele texte ale Vechiului Testament, precum Prima Carte a lui Moise, ca inaltii prelati nu au
procedat intotdeauna sistematic.


Marele Preot Enoh
In continuare, vom analiza mai in amanunt Cartea lui Enoch.
Acesta este si va ramane unul dintre personajele preferate ale cercetatorilor si nu in ultimul rand unul dintre cei mai controversati.Cartea lui Enoch face parte dintre cele “necanonizate” de catre Biserica.
Numele “Enoch” inseamna “Initiatul”, “Invatatul”, “Inteleptul”.
El a fost initiat de catre insusi “Dumnezeul” biblic, deoarece “Enoch
ii urma in mod constant pe adeptii lui Elohim”.

James Bruce (1730-1794) a descoperit trei exemplare ale cartii lui Enoch in timpul unei calatorii in Etiopia.Biserica etiopiana a ignorat dispozitia Inaltilor Prelati bisericesti, cartea lui Enoch ajungand astfel “in canoanele Bisericii Abisinice”.In plus, a fost descoperita si o versiune slava a acesteia.
Oamenii de stiinta considera ca originalul a fost redactat in secolul al II-lea i.Chr…Printre altele, in scrierile lui Enoch regasim relatari despre asa numitii “fii ai lui Dumnezeu” (ca si in Prima Carte a lui Moise), unde ei erau numiti “ingeri”.Despre decaderea fiilor lui Dumnezeu (sau ingeri) se relateaza pe larg in Cartea lui Enoch, in capitolele VII si VIII:

“S-a intamplat in acele zile, dupa ce oamenii se inmultira, ca li s-au nascut fiice frumoase.Ingerii, fii lui Dumnezeu, vazand ca fiicele oamenilor sunt frumoase, s-au indragostit de ele si au spus:-Lasati-ne sa ne alegem dintre urmasii oamenilor sotii si sa ne inmultim.
Atunci a spus Sam-Jaza, calauza acestora:-Ma tem ca va veti speria de aceasta dorinta si ca eu va trebui sa platesc pentru un asa mare pacat.
Insa Ei au spus:-Fagaduim sa nu ne schimbam hotararea, ci sa ne ducem la bun sfarsit “planul”.
Atunci ei au jurat si si-au promis sa duca planul la bun sfarsit.
Cei doua sute de ingeri au coborat pe Ardis, varful Muntelui Armon, si si-au ales sotii…S-au apropiat de ele, au locuit cu ele, le-au invatat tainele magiei, ale descantecelor si cum sa foloseasca radacinile si pomii.
In plus, Azazel i-a invatat pe oameni sa faca sabii, cutite, scuturi si platose,
oglinzi, bratari si alte bijuterii, sa foloseasca pomezi, sa isi infrumuseteze
sprancenele, sa se foloseasca de “pietre”, astfel incat lumea s-a schimbat complet.Erau din ce in ce mai multe nelegiuiri, viata desfranata se
raspandise, iar ei pacatuiau mereu.
Amarzarak i-a invatat pe toti tainele magiei si folosirii radacinilor, Armers i-a invatat dezlegarea de vraji, Barkajal i-a invatat sa contemple astrii, Akibeel i-a invatat “semnele”, Tamiel – astronomia si Asaradel – miscarea Lunii.”

Insa cine a fost acest Enoch, ale carui scrieri nici macar nu se potrivesc modelului religios actual ?
Aveti dreptul la trei incercari pentru a ghici in ce parte a lumii ajungem
si in cazul lui Enoch.Unde altundeva decat in Egiptul Antic, “la marii preoti din Heliopolis”.
Acesta nu era nimeni altul decat zeul egiptean al intelepciunii si
culturii “Thoth”, denumit la greci Hermes, alias Hermes Trismegistos.
Alte nume ale sale sunt Thauti, Surid sau Saurid, Idris, Onuris si
biblicul Enoch sau Enoh.
Din acest motiv, cartea lui Enoch reprezinta “un ghimpe pentru inaltii prelati bisericesti”.


V-am explicat deja cum procedeaza acestia in astfel de cazuri, cazul lui Enoch nefiind o exceptie.In afara de eliminarea si ignorarea acestuia, se vorbeste despre vise si viziuni – conform motto-ului: “credinciosii vor accepta orice”.

Erich von Daniken, luat de multe ori in deradere scria:

“…A nega scrierea Cartii lui Enoch de catre Enoch, “care a existat Inaintea Potopului”, este o rusine pentru exegeza.De asemenea, este un exemplu infricosator de manipulare a credinciosilor…Acestia “trebuie” sa accepte ceea ce a fost deja “mestecat” de altii…”

Desigur ca se mai incearca prezentarea textului lui Enoch ca viziune.
Tot ceea ce depaseste puterea de intelegere se interpreteaza drept “viziune”.

Adeptii acestor “viziuni” tainuiesc faptul ca “Enoch sustine in mod
explicit ca ar fi fost in stare de veghe”.

Enoch si-a petrecut aproximativ 70 de ani printre oameni.In ceilalti 295, a fost invatat si pregatit de catre “Elohim” (Fii Zeilor),
pentru a se intoarce la oameni si a raspandi “Cuvantul Divin”.
Cartile lui Enoch si alte carti “necanonizate”, precum “Cartea Jubileelor”,relateaza fapte interesante privind inceputurile speciei umane,
influenta Fiilor Zeilor si multe alte intamplari “incredibile”, care trebuie sa se fi petrecut in timpuri stravechi, in zorii umanitatii.

Nasterea si viata lui Enoch au fost obisnuite.In nici un caz nu se face vreo referire la o nastere neobisnuita sau “nepamanteana”.
In Cartea Jubileelor spre exemplu se spune ca Jared si sotia sa Baraka l-au zamislit pe Enoch.De asemenea, se specifica exact ca “Fii Zeilor” aveau planuri deosebite pentru Enoch:

“Acesta este numai primul copil, dintre cei care s-au nascut pe Pamant, care au invatat sa scrie si sa citeasca”(Cartea Jubileelor)
Explicatii mai clare de atat nici nu ar putea exista !!

Impreuna cu sotia sa, Edni, Enoch a zamislit un fiu – Matusalem.
Enoch si-a petrecut cea mai mare parte a vietii departe de familie la “Fii Zeilor”.
Conform scrierilor, nu au existat decat cinci sau sase “vizite la oameni”.
Numarul acestora este dovedit si de catre Cartea Slava a lui Enoch, fiind
amintiti si ceilalti fii ai acestuia, Reghim, Riman, Uthan, Khermion si Gaidal dar si o fiica – Namus.

“Si el a stat la ingerii lui Dumnezeu sase jubilee de ani (aproximativ 300 de ani), iar ei i-au aratat tot ce se afla “pe Pamant si in Ceruri”…si el a scris totul.”(Cartea Jubileelor)

In continuare se relateaza:

“..Si a fost ales dintre copii oamenilor…”(Cartea Jubileelor)

“..Si nimeni dintre oameni nu stia “unde statea ascuns”, unde se afla si ce devenise el…Tot ceea ce a intreprins de-a lungul vietii s-a intamplat “langa ingeri si sfinti”(Cartea lui Enoch)

Exista si alte descrieri detaliate ale calatoriilor si vietii langa Ingeri.
Nu as dori sa intru prea mult in amanunte in cazul lui Enoch..urmatorul
pasaj al Cartii Jubileelor insa este deosebit de interesant.
In timpul vizitei sale la “Elohim”, a aflat un lucru foarte important :

“…Si atunci a venit unul dintre sfinti la mine, m-a trezit, iar dupa ce m-am
sculat din pat, m-a dus la poarta…Eu m-am uitat in jos si am auzit o voce:
-Nu te teme Enoch: Vino mai aproape si asculta cuvantul meu !”

“Vocea” i-a mai spus lui Enoch:

-”Du-te si spune-le celor care pazesc Cerul, care te-au trimis aici:..De ce ati parasit “Cerul”, de ce ati dormit cu femeile acelea, de ce v-ati “pangarit ” cu fiicele oamenilor, de ce ati facut copii cu acele femei ? Desi erati “Sfinti”, v-ati pangarit cu “sangele femeilor”(vezi ADN), cu sangele carnii ati zamislit copii, ati dorit sangele oamenilor si ati produs carne si sange…”
Pentru cine stie un pic de genetica, se pot trage concluzii destul de clare.

Revenind la Enoch, acesta spre sfarsitul vietii lui dupa ce isi “petrecuse
o mare parte a vietii la Fii Zeilor (Elohim
)”, acesta s-a intors pentru ultima oara la familia sa, pentru a-si indeplini misiunea:

“..Acei sfinti “m-au coborat” pe Pamant si mi-au spus:-Impartaseste-i totul
fiului tau Matusalem…”(Enoch)

Elohim au avut indicatii clare chiar si in sens temporal:

“…Timp de un an te vom lasa la copii, pana cand vei redeveni puternic, pentru a-i putea invata pe acestia, a le scrie totul si pentru a le impartasi tot ceea ce ai aflat si stii…In cel de-al doilea an te vom lua de langa ei…”

(Este evidenta asemanarea dintre acest citat si recuperarea care o fac
cosmonautii de la NASA dupa coborarea din spatiu, pentru cine se pricepe putin si este in tema cu subiectul).

Misiunea lui Enoch consta in transmiterea invataturii, pe care o primise de la Elohim (Fii Zeilor), urmasilor sai.

“…Iar acum, fiul meu Matusalem, iti voi povesti totul si voi scrie, ti-am dezvaluit tot ceea ce stiu si ti-am lasat cartile in care am scris despre
aceasta…Iar acum cheama-i pe toti fratii tai si pe toti copii mamei tale alaturi…”(Enoch)

Enoch isi indeplinise misiunea incredintata.El a transmis toata invatatura urmasilor sai, printre care se afla si nepotul sau Lamesch (fiul lui Matusalem):

“…Iar bunicul meu Enoch mi-a transmis invatatura “tuturor misterelor pe care le aflase”…printr-o carte…”(Enoch)

In prezent, in biserici se citeaza indeosebi din Noul Testament, acesta fiind folosit cu predilectie pentru predici.Si de ce nu?
Cuvintele lui Isus, care au fost transmise – precum cele din predica de pe
munte, cele douzeci si unu de epistole, faptele Sfintilor Apostoli si Evanghelia dupa Ioan – sunt unice in literatura universala, caracterizandu-se prin dragoste, liniste si intelepciune.
Lucrurile stau insa altfel in privinta Vechiului Testament si a pasajelor pe care le-am citat din cartile “necanonizate” ce dateaza de la “inceputurile crestinatatii”.
In acestea se regasesc multe fapte, mistere si legende oculte.In Vechiul Testament mereu se vorbeste despre un Dumnezeu sau Creator maniat, despre razboi si nimicire, poruncite “de catre acesta”.In Eden, Dumnezeu ii afuriseste pe Adam si Eva.
Dumnezeu “afuriseste” ?

Dumnezeul Vechiului Testament nu poate fi Dumnezeul Noului Testament si nici invers !
Se povesteste despre ingeri care coboara din ceruri si infaptuiesc faradelegi, iar persecutiile si omorurile sunt la ordinea zilei !!
Fii lui Dumnezeu s-au coborat din ceruri si s-au imperecheat cu fiicele oamenilor.
Langa Enoch au loc si rapiri in obiecte zburatoare, cum ar fi cazul lui Abraham si a lui Ezechiel.
Teologii si oamenii de stiinta pot contesta toate acestea insa adevarul ramane !

Se povesteste in detaliu chiar si despre “care ceresti” sau obiecte zburatoare, ca sa nu mai vorbim despre Sipetul Testamentelor si Sfantul Graal….Nu exista nici un dubiu cu privire la faptul ca sipetul a existat (si inca mai exista).
Acesta este o relicva, care are o valoare nemarginita pentru cercetatori.
Conform relatarii biblice a Facerii, Dumnezeu a avut nevoie de sase zile pentru a-si indeplini creatia: pamantul, elementele naturii, flora si fauna, si in cele din urma omul.
“…Si a privit Dumnezeu toate cate a facut si, iata,
erau foarte bune.”(Facerea)

Si asa au aparut cerul si pamantul, cu toate vietuitoarele.
In cea de-a sasea zi, Dumnezeu si-a incheiat creatia si s-a odihnit.
De aceea a si binecuvantat ce-a de-a saptea zi:

“…Si a binecuvantat Dumnezeu ziua a saptea si a sfintit-o, pentru ca
intr-insa s-a odihnit de toate lucrurile sale, pe care le-a facut si le-a pus
in randuiala..”

Este evident faptul ca “traducatorul” sau “traducatorii” si-au creat o imagine “umana” despre Dumnezeu….
Cel putin aceasta Facere fantastica si ireala din punct de vedere stiintific, se potriveste unui Dumnezeu “uman”.
Acest Dumnezeu, sau mai bine spus acesti “Dumnezei”(Elohim), au creat omul, insa abia dupa ce au creat elementele naturii, animalele domestice si salbatice si toate vietuitoarele de pe pamant.

“…Si a zis Dumnezeu:
- Sa facem om dupa chipul si dupa asemanarea “Noastra”(Plural)…Si a facut Dumnezeu pe om dupa chipul Sau, dupa chipul lui Dumnezeu l-a facut: a facut barbat si femeie”(Geneza)

Modificarile vechilor texte prin multiplele transcrieri si modificarile partial intentionate, nu devin clare numai prin pasajele citate mai sus, ci chiar din primele fraze ale Facerii.
In versiunea originala, cea ebraica, se vorbea intotdeauna la plural, nu la singular despre Creatorul Dumnezeu.In acest caz, din greseala sau in mod intentionat, s-a efectuat o modificare…
Acest lucru poate fi observat in cea de-a doua propozitie a pasajului citat mai sus.
In asa numitele “texte stravechi”, se vorbea mereu despre Elohim, ceea ce in limba semitica se traduce prin Zei, Zeitate, Divinitate.
Daca ar fi dorit sa vorbeasca despre un Dumnezeu, vechii exegeti ar fi folosit fara indoiala pentru Dumnezeu, cuvantul El (la singular).
Astfel , ar trebui sa pornim de la premisa ca era intradevar vorba despre
un grup de zeitati sau divinitati.

Daca supunem anumite parti ale Noului Testament unei analize mai profunde si daca luam in considerare si scrierile “necanonizate” realizam ca actuala interpretare a Biserici si a teologiei este mai mult decat indoielnica…Pe de alta parte, in cazul analizei atente, gasim multe trimiteri la radacinile noastre si la insemnatatea acestora.
Astfel aflam aspecte interesante cu privire la etimologia cuvantului Gott (Germana – Dumnezeu).Gott este derivat de la cuvantul germanic Guda, care la randul sau avea genul neutru, denumind atat zeitati masculine cat si feminine.
Radacina acestuia poate fi verbul germanic Ghuto-m care inseamna a chema.
Se poate deduce de aici ca “Dumnezeu” nu era un cuvant personificat.
Abia in timpul crestinismului s-a facut o modificare importanta, deloc neinsemnata, a acestei imagini, creandu-se Dumnezeul personificat.Este de inteles acum de ce pentru unii dintre voi va fi greu sa isi regandeasca imaginea morala pe care o au despre lume.

De-a lungul secolelor, oamenilor le-a fost transmisa o imagine religioasa a lumii fara ca acestia sa aiba dreptul de a se indoi de aceasta sau de a o verifica daca corespunde cerintelor lor.

In acest sens, Albert Einstein spunea:
“Este mai usor sa descompui un atom decat o prejudecata a omului”.

Cuvantul Elohim mai apare de inca 66 de ori in povestea Facerii.
In actualele texte ebraice si “oficiale” ale Vechiului testament, in
“Biblia Hebraica”, cuvantul Elohim apare de peste 2000 de ori.
Acesta este un indiciu clar al faptului ca la “inceputul” Facerii nu era vorba despre Dumnezeu, ci despre un grup de entitati destul de avansate si inteligente.


Manipularea genelor de catre Elohim
Probabil ca Inaltii Prelati ai Bisericii nu aveau un sistem sau un plan stabilit pentru a alege pasajele Bibliei pe care sa le transmita poporului – daca aveau aceasta intentie.
Din fericire, cu putin timp in urma au fost gasite scrieri interesante si foarte insemnate din taramul dintre Tigru si Eufrat.Asa cum veti putea observa mai departe aceste scrieri dovedesc faptul ca multe pasaje ale Vechiului Testament, indeosebi povestea Facerii si cea a Potopului, erau cunoscute de catre popoarele Mesopotamiei si Babilonului cu 1000 pana la 1500 de ani “inaintea scrierii textelor biblice”.

Nu se stie daca si pentru aceste scrieri au existat texte mai vechi.
Insa este un punct de pornire, avand in vedere faptul ca in anul 3500 i.Chr. civilizatia sumeriana era deosebit de avansata.Insa aceasta civilizatie nu este precedata de nici o perioada anterioara de dezvoltare, care “ar fi trebuit sa se intinda pe mai multe secole”, daca nu chiar milenii.
De cele mai multe ori, oamenii de stiinta ridica neputinciosi din umeri, atata timp cat nu se descopera un nou element fundamental sau noi obiecte.
Sunt convins ca in multe arhive ale unor muzee sau colectii private se afla obiecte importante care asteapta sa fie redescoperite.Sa ne intoarcem insa la elementele principale…
Asa cum am aflat, la inceput, cuvantul “Dumnezeu” nu denumea o persoana (Creatorul), vechile scrieri biblice si “textele stravechi” amintind mereu de un grup de “Zei” (Elohim = Zei, Zeitati, Divinitati).Conform Facerii, acesti “Zei” au creat omul dupa “asemanarea” lor.Daca mai luam in considerare si alte elemente, creste banuiala unei manipulari a genelor in perioada de inceput a zorilor umanitatii.

Astazi, la inceputul secolului al XXI-lea, cel putin oficial, cercetarea genetica se afla la inceputuri.Insa aceasta va deveni ceva obisnuit poate chiar mai repede decat credem.Este posibil ca la inceputurile istoriei umanitatii sa fi existat civilizatii avansate, care au colonizat Pamantul si au manipulat genetic primatele existente aici ?
Exista dovezi cu privire la acest lucru, chiar in Biblie.
Aceasta isi are radacinile in taramul dintre Tigru si Eufrat unde se afla deasemenea si radacinile biblice despre Facere.
Astfel fii zeilor aveau “radacini extraterestre” fiind in acelasi timp primii domnitori peste oamenii primitivi, interventia acestora ducand astfel la crearea intentionata a lui Homo Sapiens.

Mai departe, vom analiza “Enuma Elis”, povestea Facerii din Mesopotamia…Veti fi surprinsi sa constatati ca intre povestea biblica a Genezei si cea sumeriana exista mai mult decat o relatie de rudenie.

Tiamat, planeta pierduta
“Cus a mai nascut deasemenea pe Nimrod….
acesta a fost cel dintai viteaz pe pamant…
Imparatia lui, la inceput o alcatuia: Babilonul,
apoi Ereh, Akkad si Calne din tinutul Senaar”

(Facerea 10,8-10)

“Iar dupa marea prabusire a lumii, am pus
din nou in ordine orbitele cerului”

(Cartea Egipteana a Mortilor cap.17)

Urmand pasii zeilor, acestia ne poarta inapoi spre Senaar.(Sinear in Biblie)
Ceea ce se considera in prezent a fi civilizatia sumeriana, intalnim in Roma si in Grecia Antica, unde a fost preluata multa intelepciune din Egiptul Antic.
Aproape 5500 de ani ne despart de vechea civilizatie egipteana.
Timp de mai multe secole, cercetatorii si inteleptii au presupus ca au gasit izvorul celei mai timpurii civilizatii umane.Insa, in prezent se stie cu certitudine ca inaintea civilizatiei egiptene, in taramul dintre Tigru si Eufrat (Irakul de astazi), a existat o civilizatie si mai veche (civilizatia sumeriana).
Este vorba despre Senaar, Sinear, vechea civilizatie a sumerienilor.Primele sapaturi arheologice au avut loc acum aproximativ o suta cincizeci de ani, adica abia pe la mijlocul secolului al XIX-lea.
In anul 1840, englezul Sir Austen Henry Layard a primit de la Muzeul Britanic prima insarcinare de efectuare a unor sapaturi.Obiectivul lui Layard era un deal conic, care se afla intre Tigru si Eufrat.La acea vreme se presupunea, datorita unor vechi legende, ca sub coline imense (denumite in limba ebraica si Tell) se aflau ruinele unor orase stravechi.
Primul deal sapat de catre Layard a fost denumit de catre bastinasi Birs Nimrud.


Insa ce ascundeau asa numitele Tell ?
S-a ajuns la concluzia ca gasisera ruinele unui oras antic si anume centrul militar asirian Kalach.Flerul lui Layard nu daduse gres.
In urma unor sapaturi ulterioare, el a descoperit Ninive, capitala Asiriei.
In acelasi timp, la Korsabad, francezul Paul Emile Botta descoperea un zigurat (piramida in trepte) datand din Asiria, care a fost asociata cu perioada de domnie a puternicului rege Sargon.

Succesele sapaturilor au condus la descoperirea mai multor orase “biblice”.La sud-est de Babilon, arheologii au gasit Akkadul, capitala Imperiului Akkadian(2350-2200 i.Chr), la sud de aceasta orasul Kisch (Kis) iar si mai la sud-est, in Warka, s-a descoperit Uruk.Multe dintre aceste sapaturi confirma continutul multor pasaje ale Vechiului Testament in care sunt amintite unele dintre aceste orase.Spre uimirea arheologilor, cu cat cercetatorii inaintau spre sud-est, cu atat orasele erau mai vechi.
Abia acum se descoperea ca pe taramul dintre cele doua rauri exista o civilizatie mai veche decat cele mai timpurii descoperiri ale civilizatiei egiptene.
Odata cu descoperirea vechilor orase biblice au fost gasite si cele mai vechi dovezi “scrise” ale stramosilor nostri:…cateva mii de tablite de lut si suluri scrise…

Aceste descoperiri au facut senzatie la vremea respectiva si inca mai fac si astazi.
Cu toate acestea, chiar si astazi, multi “experti” si reprezentanti ai invatamantului teologic le desconsidera pe baza unor motive puerile.
Sigur ca putem inainta urmatoarea intrebare:
Cu ce drept se desconsidera si se descalifica cea mai veche scriere a
umanitatii ?…

Este cunoscut faptul ca scrierile stravechi nu se integreaza in actuala perceptie pe care o avem despre lume – nici macar in cea religioasa.
In prezent, exista multe indicii conform carora scrierile biblice au fost manipulate in mod intentionat, pentru a conduce si influenta cat mai usor popoare intregi de-a lungul secolelor.
Din punct de vedere al stiintelor naturii, exista numai “cateva” ramasite umane, care le sunt prezentate oamenilor “neavizati”.
Probabil ca odata cu inaintarea in timp si odata cu cresterea intelepciunii, omenirea va afla raspunsurile la aceste intrebari si va cerceta asa cum
trebuie “zorii umanitatii”….
Cu tot respectul pentru cercetarile si curajul anumitor pionieri, ar trebui sa ne punem mai multe intrebari si sa cautam raspunsuri plauzibile la acestea.
Nu trebuie ca din simpla aroganta si egoism sa respingem nemotivat anumite teorii, care se mai bazeaza si pe dovezi scrise, fara a avea anumite argumente contrare solide…


Sa ne intoarcem la tablitele de lut si sulurile scrise in Sumer.
Informatiile sunt cuprinzatoare si ofera o imagine foarte clara asupra societatii: vechi contracte, legi, dispozitii regale, certificate de casatorie, prescriptii medicale, scrieri filozofice si teologice, legende pre-istorice.
Deosebit de interesante sunt povestea Facerii (din care a fost preluata si povestea Facerii din Biblie) si probabil cea mai veche harta cereasca din istoria umanitatii.
Biblioteca lui Assurbanipal, descoperita de Layard, a clarificat intr-o mare masura trecutul nostru misterios…In vechea biblioteca din Ninive au fost gasite aproximativ 25000 de tablite de lut scrise.
Cifra de 25000 este considerata ca fiind foarte mare si pe buna dreptate chiar asa si este.Pe de alta parte aceste scrieri nu reprezinta decat probabil un foarte mic procent din intreaga documentatie a Bibliotecii din Ninive.


De-a lungul secolelor au fost distruse multe alte biblioteci: cea din Persepolis a fost incendiata atunci cand Alexandru cel Mare a cucerit orasul, in anul 83 i.Chr. in incendiul din Roma au ars multe scrieri de o valoare inestimabila, in anul 146 i.Chr. romanii au distrus o biblioteca din Cartagina care continea peste 50000 de scrieri, cea mai mare parte a scrierilor minoice din insula Creta deasemenea a fost si ea distrusa ca si cele mai vechi scrieri ale egiptenilor din centrele monahale Memphis si Heliopolis, insa cea mai mare pierdere este fara indoiala Biblioteca din Alexandria in care conform datelor existente au ars aproximativ 700000 de suluri scrise.De cele mai multe ori, distrugerea constienta a scrierilor se petrecea in contextul schimbarilor de putere (nu pot sa nu atrag atentia asupra faptului ca printr-o stranie coincidenta la evenimentele din 1989 in Romania primul loc distrus a fost “tot o biblioteca”…), deasemenea din cauza nelinistilor sociale si evident razboaielor.

“Casele intelepciunii” si ale timpului (bibliotecile) erau un mare pericol pentru noii domnitori.
Orasul cartilor al regelui Sargon (Uruk), care continea scrieri akkadiene
si sumeriene, a fost distrus complet ca si biblioteca din Nippur.In Lagasch si Ninive, arheologii au gasit resturi putine dar importante ale unor scrieri arhivate de catre Assurbanipal.


Assurbanipal a fost un rege inteligent si avid de cunoastere…el poruncise exegetilor sai sa adune, sa traduca si sa copieze toate scrierile stravechi.Din traducerile actuale reiese faptul ca multe dintre aceste scrieri au fost traduse dintr-o alta limba, mai veche, se folosea sintagma “tradus” sau “din limba sumeriana”.
Intr-una din inscriptiile personale ale lui Assurbanipal acesta scria:

“Zeul exegetilor mi-a oferit darul de a intelege
arta ce imi place….am fost initiat in tainele scrisului
si pot citi chiar si tablite mai grele scrise in sumeriana…
Inteleg chiar si cuvintele misterioase, cioplite in piatra,
care dateaza din zilele dinainte de potop.”

Assurbanipal (883-859 l.Chr.)

Henry Rawlinson a tradus tablitele si a ajuns la concluzia ca limba
akkadiana a “fost precedata de o alta limba”…
In anul 1869, orientalistul Julius Oppert a declarat ca a aflat misterul
originii vechilor scrieri.In copiile din Biblioteca din Ninive, el a putut sa descifreze doua limbi principale…una dintre acestea era cea akkadiana, limba mai recenta…iar cealalta limba era mai veche, o forma scrisa a vechii civilizatii
sumeriene, dupa cum a stabilit Oppert.Evaluarile temporale, stabilesc aparitia primelor forme scrise, la sfarsitul celui de-al IV-lea mileniu i.Chr.
Dupa cum stim in prezent, de la alte civilizatii timpurii, scrisul si cititul erau rezervate numai unei mici tagme, chiar si la inceputul civilizatiei sumeriene.
Majoritatea populatiei nu cunostea scrisul si cititul la acea vreme.

Sumerienii au inceput sa modeleze lutul in mici tablite patrate, care
nu aveau mai mult de cativa centimetri….apoi, cu ajutorul unui obiect
ascutit, se scrijelea textul in tablite, iar in cele din urma acestea erau
arse intr-un cuptor..De-a lungul secolelor, inteleptii au dezvoltat treptat
scrierea textelor.Din simple pictograme s-a ajuns la scrierea cu pana…Dar chiar si in perioada timpurie a scrierii pe silabe a akkadienilor, originea caracterelor sumeriene putea fi recunoscuta si dovedita…

Dupa cum am mai spus, civilizatiile mesopotamiene mai tinere, babilonienii, asirienii, akkadienii si inainte de toti acestia Assurbanipal, au tradus multe scrieri si povestiri epice din istoria timpurie a civilizatiei sumeriene.
Multe dintre aceste copii se refera inca la secolele care au precedat Potopul si crearea imperiului sumerian.
Cea mai importanta scriere este “Epopeea lui Atrahasis”, care s-a
pastrat in conditii bune…Conform unei variante a listei regale, Atrahasis era fiul lui Ubara-Tutu, regele din Schuruppak (actualul Tell-Fara din centrul Mesopotamiei), care in Epopeea lui Ghilgames este considerat tatal lui Utnapistim (cel care a gasit viata).
Atat Atrahasis (deosebit de intelept n.tr) cat si Utnapistim sunt stramosii biblicului Noe…exista chiar si un “Noe sumerian”-Zisudra.

Civilizatia sumeriana
Sa discutam putin si despre civilizatia sumeriana…iata mai jos cateva ilustratii care evoca maretia sumerienilor si a urmasilor lor.






















Ce anume cunoastem despre acest popor, care a existat cu 6000 de ani in urma ?
Stiinta spune ca originile civilizatiei sumeriene dateaza de la circa 3800-4000 i.Chr..In aceasta perioada, sumerienii au colonizat taramul dintre Tigru si Eufrat, in care se afla actualul Irak….
Multi cercetatori considera ca aceasta civilizatie a aparut “brusc” in istoria omenirii, fara a avea stadii de dezvoltare anterioare vizibile si care pot fi dovedite din punct de vedere stiintific.Sumerienii aveau deja sisteme de canalizare si irigare, o arhitectura moderna, se ocupau cu navigatia, practicau comertul, iar cultura agricola si sistemul de invatamant erau deja dezvoltate, deasemenea dispuneau de un sistem administrativ, de farmacisti si medici.

Orasul Nippur, descoperit in secolul al XIX-lea, este o dovada a unei metropole moderne, care a existat cu multe milenii inainte de Christos si care atesta toate acestea.Centrul orasului era ocupat de catre Casa Caselor sau Casa pentru
cinstirea zeilor (Ziguratul).
Constructia de sapte nivele era sfanta, aceasta reprezenta observatorul preotilor si al astronomilor, fiind pregatit in orice moment pentru o vizita a zeilor sau a unui anumit zeu.
Prima piramida a egiptenilor a fost la randul ei un zigurat, care a fost creat insa cu opt sute de ani mai tarziu in Sakkara (stramosul “adevaratelor” piramide precum cea a lui Keops).

Datorita descifrarii relativ recente a scrierilor pe tablitele de lut, astazi avem o imagine clara despre civilizatia sumeriana, care nu conteneste sa ne uimeasca.
Cunostintele medicale ale acestora erau deosebit de avansate si din tablitele de lut si din modelele care infatisau organe, se poate deduce faptul ca medicii sumerieni erau initiati si scoliti in ceea ce priveste tainele vindecarii, ale terapiei si chirurgiei.
Medicina se impartea in trei domenii: Bultitu (terapie), Schirpir Bel Imti (chirurgie) si Urti Masch Masch Sche (nasterea si recunoasterea)..Ca urmare a descoperirii unor ramasite ale unor schelete, s-a concluzionat ca doctorii sumerieni efectuau deja operatii pe creier…Pacientul putea alege intre doi medici: intre medicul de apa (AZU) si cel de ulei (IA).
Prescriptiile medicale, ingrijirea si terapia se bazau pe cunostiinte cuprinzatoare in domeniul medicinii naturiste.De asemenea, s-a descoperit faptul ca sumerienii detineau cunostiinte complexe in domeniul matematicii si astronomiei.
Actuala stiinta a matematicii este “fiica” stravechii astronomii.
Asa cum probabil era denumita si la vechii astronomi, prima ramura s-a dezvoltat in facultatea astrologica.Aceasta facultate, care pentru mult timp a fost cea mai importanta faultate stiintifica, s-a pierdut treptat de-a lungul secolelor.
Pana in Evul Mediu, astrologia se preda in Universitati, cand in cele din urma a fost interzisa sub presiunea Statului si Bisericii, fiind eliminata definitiv din programele de invatamant.La putin timp dupa aceea, oamenii care studiau astrologia erau condamnati la moarte, pentru erezie si blasfemie.

Matematica sumerienilor se baza pe sistemul sexagesimal, avand baza 60…Ei imparteau zodiacul compus din 12 semne animale, pe care il utilizam inca in prezent, in cate 30 de grade.Chiar si astazi folosim sistemul lor avansat de calcul al cercului (360 grade), orele (2 X 12 = 24), zilele, saptamanile, lunile si anul calendaristic.
Cuvantul grecesc Gaia (lat. Gaeo) care insemna Zeita Recoltei este o derivare a cuvantului sumerian Ki sau Gi (trad. cuvant, pamant).Pictograma acestui termen este un oval pe orizontala, strabatut de opt linii pe verticala….In limba noastra, utilizam derivarea acestui cuvant in cuvinte precum geo-metrie, geo-logie sau geo-grafie.

Epopeea lui Atrahasis pe care am amintit-o mai sus, este o scriere straveche, care contine relatari despre perioada anterioara Potopului si despre dezvoltarea omului pe Pamant.Epopeea povesteste despre Anunnaki (Cei care au venit pe Pamant din Ceruri), care, cu aproximativ 450000 de ani in urma au venit pe Pamant de pe o planeta necunoscuta, pentru a exploata aurul si alte minereuri.
Anunnaki veneau de pe “planeta pierduta” Nibiru.Acum o suta cincizeci de ani, cand existenta civilizatiei sumeriene nu era inca cunoscuta, am fi provocat multa ironie si batjocura cu o astfel de teorie indrazneata.

Chiar si pana in prezent, din varii motive, multe grupuri influente au reusit sa minimalizeze si sa discrediteze faptele cunoscute, fara a dispune insa de vreun argument solid contrar.

Datorita lui Assurbanipal si a multor altor intelepti si pionieri, in prezent avem la dispozitie traducerile tablitelor de lut si ale sulurilor scrise.
Aceste fapte ar trebui tratate cu respectul cuvenit.
Dupa toate aparentele, sumerienii detineau cunostiinte complexe despre Sistemul Solar….Multi oameni de stiinta afirma ca unul dintre sulurile akkadiene scrise este o veche harta cereasca.

Sulurile erau o inventie a vechilor sumerieni, comparabile cu actualele masini de imprimare….Erau niste mici cilindri, care de cele mai multe ori se compuneau din pietre semipretioase.Aveau o lungime de aproximativ 2,5-7,5 cm si o latime de doua degete…
Pe suprafata cilindrului se scrijeleau diverse semne iar dupa ce cilindrii erau rulati in lut moale, aceste semne se conturau intr-un model continuu.
Aceasta tehnica a fost folosita de catre toate civilizatiile ulterioare din taramul dintre Tigru si Eufrat (akkadieni, asirieni, babilonieni).
Cilindrii prezentau scene din viata cotidiana, precum scene mitologice, fapte istorice si fapte care conform scrierilor se petrecusera cu multe secole si milenii inainte de fabricarea cilindrilor.


“Harta cereasca VA/243″ din Muzeul Pergamon din Berlin, care a devenit intre timp cunoscuta la nivel mondial, nu este singura dovada scrisa pentru cunostiintele in domeniul astronomiei ale akkadienilor
si ale stramosilor acestora, insa este cu siguranta cea mai interesanta
din punct de vedere al cunostiintelor in domeniul astronomiei ale vechilor civilizatii.Sistemul Solar pe care il cunoastem in prezent a fost notat pe cilindrii de catre vechii astronomi.
Eu insa ma indoiesc de faptul ca “harta cereasca” a fost conceputa in
mod intentionat pentru posteritate ca harta a cerului, asa cum considera
unii oameni de stiinta in prezent.Cred ca este mai mult vorba despre o fapta reala a vietii in care sistemul solar joaca un anumit rol, dar care prezinta si un aspect de continut.Prin alte prezentari ale vietii preotilor si astronomilor,
presupunerile mele in acest sens se adeveresc in mod repetat…

“Harta cereasca VA/243″ prezinta planetele in ordinea corecta: mica planeta Mercur, apoi Venus si Pamantul (la aceleasi dimensiuni), Luna (satelit al Pamantului), Marte, planetele vizibil mai mari Jupiter si Saturn, planetele gemene Uranus si Neptun si in cele din urma Pluto.Spre deosebire de actualul sistem solar “harta cereasca” a vechilor astronomi arata o planeta necunoscuta intre Jupiter si Marte.

Asa ar fi trebuit sa arate tablita de lut cu actualul Sistem Solar

Si totusi ea arata asa, cu o planeta necunoscuta intre Jupiter si Marte

Din aceasta “harta cereasca” putem deduce faptul ca astronomii vechii civilizatii sumeriene cunosteau structura Universului, cu toate planetele sale.
Aceasta ar insemna ca stramosii nostrii dispuneau de cunostiinte de care noi avem parte – sau mai bine spus, avem din nou parte – de numai o suta de ani incoace.
Astazi, noi ii privim arogant si cunoscatori pe “antici”.
Consideram ca popoarele antice, vechea civilizatie a egiptenilor si cele care au trait pe taramul dintre Tigru si Eufrat, erau popoare primitive, cu o credinta la fel de naiva, cel putin in privinta Universului si a religiei.
De fapt, popoarele si civilizatiile stravechi dispuneau de cunostiinte uimitoare, care nu numai ca in prezent ne raman in mare parte misterioase, dar ne sunt si superioare.Desi unii oameni de stiinta actuali contesta (fara a putea insa infirma) faptul ca vechii astronomi cunosteau structura Universului, acest aspect a fost deja dovedit.

Abia dupa ce fizicianul Isaac Newton a dezvoltat telescopul cu oglinda in anul 1671, au fost create conditiile pentru descoperirea planetelor URANUS (de catre Friedrich Wilhelm Herschel in 1881), apoi NEPTUN (de catre Johann Gottfried Galle in anul 1846) si PLUTO (de catre Clyde Tombough in anul 1930).
De atunci, Universul nostru numara noua planete, plus Soarele si satelitul Pamantului Luna, deci in total unsprezece corpuri ceresti.
Este destul de surprinzator faptul ca pe vechea “harta cereasca” se regasesc planetele Uranus, Neptun si Pluto, pe care noi le-am descoperit abia cu ajutorul tehnologiei moderne a ultimelor secole.
Pe stravechiul cilindru akkadian se regasea si o a douasprezecea planeta, intre planeta vecina Pamantului – Marte – si Jupiter.In prezent, intre Marte si Jupiter este un gol neobisnuit de mare, in care se afla un brau de asteroizi.
Sistemul nostru solar cu braul de asteroizi intre Marte si Jupiter

Pe la sfarsitul secolului al XVIII-lea, inainte de descoperirea planetei Neptun (in anul 1846), astronomul Titiu descoperise, in 1766, ca exista o formula matematica pentru distantele dintre planete.Dupa o analiza detaliata, in anul 1772, Titiu Bode a stabilit definitiveaza aceasta formula a distantelor prin regula Titiu Bode.
Ca urmare a uimitorului calcul al regulii Titiu-Bode, deja in urma cu aproximativ doua sute de ani s-a inceput cautarea planetei pierdute.
La data de 1 Ianuarie 1801, la aproape trei decenii dupa descoperirea lui Bode privind regularitatea distantei dintre planete, Giuseppe Piazzi din Palermo a descoperit un planetoid cu un diametru de 768 km intre Marte si Jupiter, deci exact acolo unde se presupunea ca se afla planeta pierduta si acolo unde aceasta ar fi trebuit sa se afle din punct de vedere al calculelor matematice.
El a denumit acest corp Ceres.

In anul 1804, Piazzi descoperise deja patru mici planetoizi in spatiul gol dintre cele doua planete.Pana in prezent, astronomii au descoperit aproximativ trei mii de planetoizi, care inconjoara Soarele intr-un brau de planetoizi.
Astronomii rusi au denumit cea de-a douasprezecea planeta PHAETON (dupa zeul Soarelui la greci Helios).
Multi oameni de stiinta presupun astazi ca braul de planetoizi care inconjoara Soarele a fost de fapt “o planeta”.
Daca aceasta a existat cu adevarat, probabil ca a avut loc o catastrofa de proportii galactice.Insa o explozie este exclusa in acest caz…Daca bucatile ar fi zburat in directii diferite, cum se intampla in mod normal la orice explozie, braul de planetoizi nu s-ar fi putut forma.
O alta varianta ar fi ciocnirea cu o alta planeta sau cu un planetoid.
Aceasta a doua planeta (sau planetoid) este insa necunoscuta…Chiar daca aceasta ar fi explodat la ciocnire, masa planetoizilor care inconjoara Soarele este prea mica pentru una sau chiar doua planete.
Daca ar fi vorba despre doua planete, acestea ar fi trebuit sa isi pastreze rotirea axiala fata de Soare dupa ciocnire, insa in prezent nu exista decat un brau de asteroizi.

A avut oare loc o catastrofa, asa cum se spune in mitologia greaca (si in multe alte scrieri ale altor civilizatii) ?
Aici era vorba despre Phaeton, fiul Zeului Soarelui la greci.Phaeton voia sa conduca Marele Car Solar, insa nu a putut domoli armasarii si a ajuns prea aproape de Pamant.


Astfel s-a ajuns la o catastrofa de proportii.Maniat peste masura, Zeus l-a aruncat pe fiul sau in Erdianos, apa care purta sufletele mortilor in Infern.
Raspunsul ne poarta pe urmele cunostiintelor transmise prin vechile tablite de lut ale babilonienilor.Acest poem al Facerii Enuma Elis este un text lung, scris pe sapte tablite.
In viziunea babilonienilor, Facerea nu a fost desavarsita in sase zile, ca in Biblie, care este cu cateva milenii mai recenta.
Mai degraba este vorba despre sase tablite care relateaza Facerea (nu sase zile), care povestesc despre aparitia Sistemului Solar, a Pamantului si a omenirii.Cea de-a saptea tablita reda bucuria zeitatii babiloniene cu privire la desavarsirea Creatiei.

Geneza de dinainte de “Geneza”
Una dintre cele mai insemnate lucrari pe aceasta tema este cu siguranta cartea “Cea de-a douasprezecea planeta” a lui Zecharia Sitchin.
Cercetatorul antichitatii, recunoscut pe plan international, a crescut in Palestina, invatand ebraica veche si noua si alte limbi semitice si europene.El a studiat Vechiul Testament si Istoria si Arheologia Orientului Apropiat…In prezent, Zecharia Sitchin traieste si lucreaza in Statele Unite, in calitate de cercetator al lumii antice.In lucrarea sa, “Cea de-a dousprezecea planeta”, acesta descrie aparitia sistemului nostru solar si catastrofa cosmica ulterioara in urma
careia a fost distrusa cea de-a dousprezecea planeta (Tiamat) si in urma careia a fost creat Pamantul.Interpretarea lui Sitchin a textelor scrise cu pene a pus zorii umanitatii intr-o noua lumina….Soarele era denumit APSU (cel care se afla aici de la inceputuri) de catre sumerieni, iar planeta Mercur se numea MUMMU(sfatuitorul si trimisul lui APSU cel care a fost nascut).Apoi urmau “vechea” planeta TIAMAT (fecioara vietii), Venus – LAHAMU (cea care stapanea bataliile), Marte – LAHMU (zeul razboiului), Jupiter – KISCHAR (cel dintai pe pamant), Saturn – ANSCHAR (cel dintai in Cer), Uranus – ANU (cel al Cerului) si Neptun – NUDIMMUD (artistul creator).In primul act al Facerii din Enuma Elis, probabil ca au aparut si s-au format Zeii (planetele).
Se spune ca la inceput erau numai APSU, MUMMU si TIAMAT.

“Atunci cand cerul, in inaltimi, nu avea nume
iar jos, pa Pamant , nu era nimic,
in stravechi inceputuri, Apsu, creatorul lor
Mummu si Tiamat – ea, cea care i-a nascut pe toti
…Apele lor s-au unit.
Inca nu exista nimic,
nici o mlastina nu se formase.
Nici un Zeu nu exista,
nici unul nu avea vreun nume, iar soarta lor
nu era inca hotarata.
Apoi s-a intamplat ca Zeii sa apara,
in mijlocul acestora.”

(Enuma Elis)

Astfel, in “stravechi inceputuri”, nu existau decat trei “Zei” (planete)in spatiu: APSU (Soarele)…MUMMU (Mercur) si TIAMAT (planeta datorita careia ulterior a aparut Pamantul).
Aceste “stravechi inceputuri” ar putea fi interpretate ca si prima “treime sfanta”.
Elementele naturii existau si s-au unit.Aceste elemente sau fundamente ale vietii amintite se refera probabil la legaturi moleculare dintre hidrogen, carbon, bioxid de carbon, sulf, etc., care reprezinta conditiile vietii organice.Apsu, parintele ceresc din acele “stravechi inceputuri”, Mummu, trimisul, solul zeului si fecioara zeita Tiamat formeaza piramida vietii.


Apoi s-au format si alte planete (Zei) intre Apsu si Tiamat:

“Apoi s-a intamplat ca Zeii sa apara in mijlocul acestora:
Zeul Lahmu si zeita Lahamu au aparut iar ei au capatat un nume”.

S-au nascut si alti “zei”, aceasta insemnand ca in Univers au aparut si alte planete.O alta “pereche planetara” s-a format odata cu aparitia lui Kischar (Jupiter) si a lui Anschar (Saturn), iar dupa multa vreme a aparut si ultima pereche: Anu (Uranus) si Nudimmud (Neptun).

“Pana cand au crescut (Venus si Marte)
si au ajuns la marimea prevazuta,
s-au format zeii Anschar si Kischar
si le-au intrecut (ca marime).
Si cum treceau zilele si anii,
Zeul Anu le-a devenit fiu -
un rival al stramosilor sai.
Apoi, primul fiu al lui Anschar, Anu,
I-a nascut, dupa chipul si asemanarea
sa pe Nudimmud.”

(Enuma Elis)

Se povesteste deasemenea si despre Pluto.Sumerienii nu l-au asezat langa Neptun, ci langa Saturn, al carui satelit era (Gaga – sfatuitorul sau trimisul lui Anschar).
Desfasurarea primului act al epopeii Facerii se incheie.Avem un intreg sistem solar, care se compune dintr-un Soare si din alte noua planete.In cel de-al doilea act se spune ca in noua familie de planete au existat tulburari…Ca urmare a fortei de atractie reciproce, planetele s-au apropiat una de cealalta…
S-au apropiat de Tiamat, amenintand astfel stravechiul astru Apsu si pe trimisul acestuia, Mummu (Mercur).Neregularitatea lui Tiamat reprezenta un pericol insemnat pentru acestea.Apsu s-a infuriat si a hotarat sa distruga “caile”(orbitele) planetelor.El s-a sfatuit cu trimisul sau, Mummu (Mercur)…Toti Zeii au aprobat planul acestuia, numai Ea, nu…El a propus sa “coboare somnul peste Apsu”, a desenat “o harta exacta a cerului” si a acoperit apele stravechi ale sistemului solar cu o orbita sfanta…Stravechiul parinte Apsu si-a pierdut din puterea de creatie si astfel, pacea s-a reintors printre ei.

In cel de-al treilea act al Facerii sau al aparitiei Universului (este vorba despre o perioada de timp ce a durat miliarde de ani si nu zile cum se precizeaza in Biblie), a avut loc o batalie mare in ceruri, provocata de catre un intrus…
Acesta era NIBIRU, sau MARDUK, cum il numeau babilonienii.
Vechile scrieri spun ca orbita sa initiala a fost modificata atunci cand s-a apropiat prea mult de sistemul nostru solar…Astfel prin puterea de atractie a planetei exterioare Neptun (Ea), acesta a fost atras in interior:

“Cel care s-a format a fost Ea (Neptun)”

In pasajele urmatoare , intrusul este descris pe larg:

“Aspectul acestuia era seducator,
iar ochii ii sclipeau,
mersu-i era nobil, era puternic…
Tuturor Zeilor le era superior….
Pe toti ii intrecea…
Era cel mai inalt Zeu, ii intrecea
pe toti in inaltime.
Membrele-i erau imense, ii depasea pe toti.”

(Enuma Elis)

Din vechile scrieri deducem faptul ca intrusul MARDUK (Nibiru)era o planeta mare, care le intrecea pe Saturn si Jupiter…Atunci cand a patruns in Universul nostru, prin forta sa de atractie a declansat modificarile insemnate suferite de catre Neptun.Cand Marduk (Nibiru) s-a apropiat de planete,
“acestea l-au coplesit cu fulgerele lor infricosatoare”.
El si-a continuat drumul, pe orbita sa, “cu stralucirea glorioasa a
zece Zei”.
Aici trebuie sa fie vorba despre familia lui Apsu (Apsu si cele noua
planete)….Aparitia lui MARDUK a declansat multe catastrofe in randul celorlalte corpuri ceresti…Aceasta ar putea fi explicatia multor intrebari, la care astronomii moderni nu pot raspunde inca, precum orbitele diferite, de multe ori
opuse, ale planetelor, unghiurile de inclinatie diferite ale unor planete (Uranus) sau de ce orbita lui Triton (cel mai mare satelit al lui Neptun) este inversa….De asemenea, ar putea fi o explicatie sau dovada a faptului ca Pluto a fost cu adevarat un “trimis al lui Saturn”, care, ca urmare a fortei lui NIBIRU (Marduk), a fost aruncat de pe orbita, ajungand o planeta de sine statatoare….
Apoi, cand Marduk s-a apropiat de Anu (Uranus), s-a desprins o bucata din el, care ulterior i-a devenit satelit….Marduk nu a urmat orbita obisnuita, ca celelalte planete ale sistemului solar, ci s-a deplasat in directia opusa, in sensul acelor de ceasornic…

Intrusul a patruns treptat in centru, direct spre Tiamat….Catastrofa nu mai putea fi evitata…Aparitia sa a declansat tot mai multe dereglari…In afara de Tiamat, dezastrul a afectat si planetele Venus si Mercur.

” A declansat dereglari, a tulburat-o pe Tiamat,
Zeii erau agitati, ca dupa o furtuna…..”…
in acest loc, tablita nu mai poate fi descifrata, iar noi aflam numai selectiv ceea ce a provocat planeta intrusa si care au fost efectele pentru Tiamat:
“…i-a slabit puterea de a trai…a impuns-o in ochi…umbla distrusa..”

Apoi se vorbeste despre unsprezece “monstrii care maraiau”.
Aici este vorba despre satelitii care s-au format atunci cand planeta
intrusa a declansat desprinderea unor bucati din Tiamat:

“…care s-au desprins din corpul ei
si care au ramas in continuare in jurul ei…”

Tiamat l-a intampinat curajoasa pe furtunosul Marduk si “i-a incununat (pe sateliti) cu stralucirea gloriei”, acestia parand a fi niste Zei.
Satelitul principal al lui Tiamat este Kingu, acesta jucand un rol important in stravechea cosmogonie…

“Ea (Tiamat), l-a ridicat pe Kingu in mijlocul ei
si l-a facut mare.
Inalta comanda a luptei i-a incredintat-o lui…”

Kingu s-a impotrivit insa lui Marduk..Celelalte planete s-au infuriat, nefiind de acord ca Tiamat sa creeze noi planete.EA i-a cerut lui Anschar (Saturn) permisiunea de a-l omori pe Kingu.Raspunsul nu il mai aflam din tablite, respectivul text fiind intrerupt in acest loc…Nici un Zeu nu era pregatit sa lupte cu Tiamat.
In continuare, Marduk a trecut pe langa Anschar (Saturn).Atunci, acestuia i-a venit o idee:

“El, care este puternic, va fi razbunatorul nostru…
El, care este un luptator viteaz: MARDUK, eroul !”

Marduk a fost de acord cu aceasta, insa a pus o conditie:

“Daca doriti cu adevarat sa va razbun
si sa o distrug pe Tiamat,
strangeti-va si numiti-ma cea mai inalta Zeitate !”

Ceilalti “Zei” s-au bucurat ca au gasit pe cineva care sa preia lupta cu Tiamat…”Marduk este Regele !! au strigat ei…”Du-te silas-o pe Tiamat fara viata !!”…“Zeii” (planetele) hotarasera soarta lui Marduk !
Unindu-si puterile, l-au atras pe acesta inspre centru, in sensul opus lui Tiamat, astfel incat sa nu mai aiba cale de iesire.Apoi a venit timpul luptei cu Tiamat.
Marduk s-a inarmat cu “flacari, fulgere si o plasa”…
Arma sa principala erau cele patru vanturi (satelitii), care se formasera in timpul trecerii pe langa Uranus…Atunci cand Marduk a ajuns langa Saturn si Jupiter, fiind expus fortei de atractie a acestora, a mai creat alti trei sateliti:“vantul puternic, vijelia si vantul fara seaman”…Inarmat cu sapte vanturi, acesta a pornit la lupta impotriva lui Tiamat intr-un “car de furtuna”…Insa brusc a deviat de la drum…

“Mersul i-a devenit nesigur,
si-a pierdut directia, era incurcat…”

Insotitorii sai, satelitii, au devenit nesiguri, temandu-se de marele Kingu:

“Atunci cand, Zeii, aliatii sai,
care il insoteau cu mandrie,
l-au vazut pe Marele Kingu,
privirea li s-a incetosat…”

Insa ei nu se puteau opune destinului…Lupta este descrisa astfel in vechea epopee….

“Stapanul si-a deschis plasa, pentru a o prinde,
I-a biciuit fata cu vantul puternic.
Atunci cand Tiamat si-a deschis gura pentru
a-l inghiti…
El i-a introdus vantul puternic inauntru,
astfel incat ea nu a mai putut sa isi uneasca buzele.
Apoi, furtunile puternice i-au atacat pantecul:
Corpul i s-a umflat, iar gura-i era larg deschisa.
El i-a infipt o sageata in pantec,
I-a sfartecat intestinele si i-a taiat soldul..
Atunci cand a vazut ca este distrusa,
I-a luat suflarea vietii….”

Cele doua planete mari, Tiamat si intrusul Marduk, nu s-au ciocnit direct, asa cum gresit se considera de cele mai multe ori…Coliziunea a fost declansata de catre satelitii lui Marduk (vanturile), asa cum se poate vedea si din figurile expuse mai sus…
Insa soarta lui Tiamat nu fusese hotarata inca, precum cea a lui Kingu, care era conducatorul si domnitorul satelitilor lui Tiamat…

“Dupa ce a fost invinsa Tiamat, ceata (satelitii) acesteia,
s-a destramat.
Zeii, ajutoarele lor, care mersesera pe langa ea, tremurau de
furie…Ei au facut cale intoarsa, pentru a-i salva viata…”


Aceasta intamplare explica motivul pentru care, de cele mai multe ori, cometele se misca intr-o elipsa excentrica in jurul Soarelui.
In afara de Pluto, cometele (care sunt slab vizibile cu ochiul liber) se
misca in jurul Soarelui intr-un ciclu aproape rotund, si in sensul acelor de ceasornic…Din aceasta se poate deduce ca intrusul Marduk le-a atras in “plasa” sa dupa catastrofa si le-a adus pe orbita sa, care se misca deasemenea, in sensul acelor de ceasornic…

“Toata ceata de demoni care le insotea,
a fost aruncata in plasa, cazusera in capcana,
le-a legat mainile s i astfel nu mai puteau sa scape…”

Din acel moment, Marduk era prins si avea o orbita clara in jurul Soarelui(Apsu)…Pe Kingu, fostul satelit al lui Tiamat, il atrasese in orbita sa.
Acesta l-a urmat pe Marduk spre drumul sau spre Soare, ceea ce inseamna ca
amandoi s-au intors la locul luptei, fapt ce a marcat conditiile pentru crearea Pamantului.

“Marduk s-a intors la Tiamat, pe care o invinsese…”

“Stapanul statea nemiscat, pentru a-i privi trupul
lipsit de viata.
El a planuit sa despice monstrul,
Si ca o scoica, acesta s-a rupt in doua…”

Unul din satelitii lui Marduk (Vantul Nordului), s-a ciocnit cu jumatatea de sus a lui Tiamat…astfel, o mare parte a lui Tiamat a explodat, creand o noua orbita, pe care nu mai existase nici o alta planeta..

“Stapanul a ciocnit partea din spate a lui Tiamat,
cu arma i-a taiat capul,
i-a taiat venele
si a poruncit Vantului Nordului
sa o poarte in locuri necunoscute…”

Dupa cea de-a doua revolutie, Marduk a distrus partea inferioara a lui
Tiamat…

“Jumatatea (inferioara) a agatat-o ca pe o umbrela
pentru cer…
A unit toate elementele, pentru ca ea sa pazeasca cerul
A indoit coada lui Tiamat, care a format o bratara mare..”

Resturile, care s-au format ca urmare a ultimei coliziuni dintre Marduk si Tiamat si a exploziei complete a lui Tiamat, au devenit “o bratara” a
cerului, care formeaza o umbrela intre planetele interioare si exterioare.
Este ceea ce astazi noi denumim braul de asteroizi.
Cea de a V-a Tablita a Facerii ofera de altfel indicii destul de interesante
asupra evolutiei ulterioare a Pamantului…

“Atunci cand capul lui Tiamat s-a asezat,
deasupra s-au format munti.
Au aparut izvoare, care sa absoarba ploaia.
Din ochii ei au izvorat Tigrul si Eufratul.
Din mameloanele ei s-au format muntii inalti,
si fantani, care sa duca mai departe apa izvoarelor…”

Apoi, “Marduk a creat Luna, care sa fie simbolul noptii si care sa
delimiteze zilele fiecarei luni”…
In vechiul text, Luna, este denumita SCHESCH.KI (Zeul Cerului, care pazeste Pamantul).
Marduk nu il distrusese pe Kingu, singurul satelit al lui Tiamat.Dupa ce si-a incheiat prima revolutie si s-a intors la campul luptei, acesta a hotarat si soarta lui Kingu:

“Iar pe Kingu, cel mai mare dintre ei (satelitii),
L-a lasat sa se stranga…
Acesta a devenit Zeul DUG.GA.E.
I-a luat tabla destinelor,
Care nu era a lui…”


Probabil ca aici se face referire la orbita individuala a lui Kingu, care i-a fost luata de catre Marduk.Micsorat, Kingu a ramas un “zeu”, o planeta a sistemului nostru solar…se presupune ca, atunci cand partea superioara a lui Tiamat a explodat, Kingu a fost atras si aruncat intr-o noua orbita, devenind
astfel pamant…Dupa aceasta explozie, a devenit satelitul Noului Pamant, deci Luna noastra….Dupa ce lupta s-a sfarsit, iar Pamantul si Luna s-au format,
ca ultimi Zei, “Marduk a strabatut inca o data cerul , pazindu-si teritoriile”…

Insa un element lipseste din tot ansamblul acesta:…Pluto..Se spune ca Marduk si-a indreptat atentia catre “locuinta lui Nudimmud” (Neptun), pentru a hotari definitiv “soarta” lui Gaga, fostul satelit al lui Anschar (Saturn)….
Marduk l-a trimis pe Pluto (satelitul), “intr-un loc ascuns, in adancuri”
incredintandu-i slujba unui “sfatuitor al adancurilor”.
El a primit astfel un nou nume: US.MI (cel care arata drumul), devenind
astfel cea mai indepartata planeta.
Interesant este faptul, ca in vechea epopee, se poate citi ca Marduk ar fi spus:

“Voi schimba balanta Zeilor din ceruri,
Ii voi imparti in doua grupe…”

…Si aceasta a si facut..Tiamat a fost distrusa de el, formandu-se Pamantul si Luna, iar Pluto a devenit din satelitul lui Saturn o planeta de sine statatoare, cu o orbita proprie….Prin aceasta catastrofa, Marduk a impartit cerul in doua grupe: grupa interioara (Mercur, Venus, Pamantul, Luna si Marte)si grupa exterioara (Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun si Pluto), despartite de braul de asteroizi…


Enki si primii Anunnaki ajung in Eridu
Din epopeea babiloniana a Facerii aflam cum si cand au ajuns “Zeii” pe Pamant….Primii “zei” au ajuns pe Pamant in urma hotararii conducatorului lor, Marduk…Acesta a asteptat, insa, pana cand Pamantul a devenit uscat si tare,
pentru a asigura conditii eficiente constructiilor…

“In Inaltimi,acolo unde ati trait,
am ridicat Palatul Inaltimilor,
acum voi ridica oglinda acestuia pe Pamant…”

Din scrieri reiese si un posibil motiv al acestei actiuni :

“Cand veti cobori din Ceruri pe Pamant,
veti gasi un loc unde sa innoptati.
Il voi numi Babilon – Poarta Zeilor…”


September 29th, 2009
Topic: Articole Tags: None

3 Responses to “GENETICUM”

  1. mihai Says:

    articol foarte educativ! dar nu raspunde intrebarii initiale:de unde a pornit evolutia????BIG BANGUL a produs EXPLOZIA initiala! dar aceea materie PRIMORDIALA unde se afla? din cercetarile oamenilor de stiinta universul VIZIBIL reprezinta o mica parte din masa universului!!! restul unde este????o alta problema este: cum s-au format SORII in primul rand si apoi planetele cand totul facea parte din ENERGIA primordiala??? DE CE energia PRIMORDIALA a creat GAURILE NEGRE???cine poate sa ne spuna cate DIMENSIUNI are universul??? cum se hotaraste ce forme de viata apar si dispar in univers si ce apare in locul lor??presupunand ca entitatea suprema este un SUPER CALCULATOR totul poate fi coerent: un calculator inteligent, DOTAT CU O INTELIGENTA PROPRIE, poate lua masuri astfel ca sa selecteze din SUBRUTINE ce-i convine si apoi sa le stearga!!!!!restul articolului e ISTORIE dar care are un suport material la nivel de supozitii! cum au disparut dinozaurii are o explicatie putin PUIERILA. intrebarea de baza: CUM AU APARUT si de unde? sa nu ne imbatam cu apa chioara!!!!!!!!!!daca omul a fost creat DUPA CHIPUL SI ASEMANAREA LUI D-ZEU, ALTE CIVILIZATII CE ASPECT AU??????????????

  2. Ultimus Romanorum Says:

    @Mihai

    Daca ai avea raspunsurile pe tava la toate intrebarile puse de tine ar insemna sa incetezi sa gandesti!
    Ia forteaza-te un pic, sa vezi ce bine e…

≡ Leave a Reply